
Aceasta a trăit în zilele lui Maximian împăratul (304-311), fiind fiică din părinţi de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic împărătesc, anume Elevsie. Şi, vrând el să facă nuntă, Sfânta n-a primit, căutând să scape de însoţirea nunţii cu un păgân. Şi zicea ea: “De nu te vei face mai întâi eparh al cetăţii acesteia, nu voi face nuntă cu tine”.
Iar când tânărul s-a făcut eparh, i-a zis: “De nu te vei întoarce din legea idolilor, la credinţa în Hristos, nu primesc nuntă cu tine”. Deci, Elevsie, spuse tatălui ei toate. Şi neputând tatăl ei să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o în mâinile eparhului, logodnicul ei, să facă ce va voi.
Şi, stând eparhul la judecată şi neizbutind să o înduplece, despuind-o, a bătut-o crud şi a chinuit-o cumplit şi, legându-i mâinile, a aruncat-o în temniţă. Şi stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmaşul tuturor, în chip de înger, îndemnând-o să jertfească la idoli şi să scape. Iar Sfânta l-a făcut pe el de a spus singur, fără voie, cine era.
Deci, iarăşi aducând-o la eparhul şi stând ea neschimbată în dragostea ce avea către Hristos, au aruncat-o într-un cuptor ars până la roşu şi, răcindu-se în chip minunat, pe mulţi i-a adus la credinţa lui Hristos.
Deci, biruind toate muncile, Sfânta şi-a primit sfârşitul, prin sabie. Şi, când s-a logodit cu Elevsie, a fost de şaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
