Luna decembrie în 19 zile: pomenirea unui alt Sfânt Bonifatie, cel Milostiv

Acest Sfânt Bonifatie, slăvitul întru milostenii şi îndurări, era cunoscut în toată ţara Italiei. Iar iubirea de săraci, din copilărie a cinstit-o. Că, încă la maica sa fiind, când era copil, ieşind din casa sa, uneori, adică, se întorcea fără de cămaşă, iar, alteori, fără de haină. Că, dacă vedea pe cineva gol, se dezbrăca de haină şi îmbrăca pe cel gol. Deci, adeseori, şi maica lui îl mustra, zicându-i: “Nu este drept, fiule, ca tu însuţi fiind sărac, să îmbraci pe cei săraci”.

Iar odată, maica lui, intrând în hambarul în care îşi pregătise hrana peste tot anul, a aflat hambarul gol, întrucât fiul ei Bonifatie împărţise hrana, în taină, la săraci. Şi a început ea a plânge, bătându-se peste obraz şi zicând: “Oh, vai mie, de unde voi lua eu altă hrană pentru tot anul?”. Iar el, venind la maica sa, a încercat a o mângâia pe dânsa, dar nu putea. Şi a rugat-o să iasă puţin afară din hambar. Şi, ieşind ea, Bonifatie a închis uşile hambarului, şi a căzut îndată la pământ, rugându-se lui Dumnezeu din toată inima. Şi, minune! Îndată s-a umplut hambarul de grâu. Şi văzând ceea ce s-a făcut, maica lui s-a înspăimântat şi s-a bucurat.

Şi de atunci, nu-l mai oprea pe el, ca să dea oricui va voi. Ci, înţelegând puterea milosteniei şi marea credinţă a fiului ei, a proslăvit pe Dumnezeu. Şi aşa, încă şi de episcopie l-a făcut vrednic pe el Domnul la Biserica cetăţii Fiului.