Luna decembrie în 11 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Mirax

Acest fericit Mucenic al lui Hristos, Mirax, era de neam egiptean, născut din părinţi creştini, în cetatea ce se numeşte Tenesi. Şi, după ce s-a botezat, creştea şi era învăţat, de părinţii săi, în neprihănita credinţă a lui Hristos. Dar, mai în urmă, din slăbiciunea şi uşurinţa minţii sale, s-a înşelat de la diavolul şi s-a dus la stăpânitorul cel de acolo, Amiran, şi s-a lepădat, vai, de credinţa în Hristos. Şi, nu numai aceasta, ci şi brâul şi-a tăiat şi crucea a călcat-o în picioare, a luat sabia în mâini şi striga acel jalnic cuvânt: “Agarean (musulman) sunt, şi de astăzi înainte nu mai sunt creştin”.

Deci, a fost cinstit şi slăvit câţiva ani lângă Amiran, el şi cei împreună cu el, fără să se îngrijească cât de puţin pentru mântuirea sa. Iar părinţii săi, înştiinţându-se despre aceasta, nu conteneau rugând pe Dumnezeu, să-i schimbe gândul lui. Deci, Dumnezeu, văzând buna dorinţă şi stăruitoarea rugăciune, a schimbat inima fiului lor, spre pocăinţă. Drept aceea, însuşi Mirax, mergând la părinţii săi, le-a zis: “Iată, dulcii mei părinţi, am venit. Eu, ticălosul, m-am întunecat cu mintea şi am făcut ceea ce am făcut; deci, acum, mă rog să mă fac iarăşi creştin şi să fiu împreună cu voi”. Iar, părinţii i-au răspuns: “Noi, fiule, după ce ai făcut răul acesta, multe lacrimi am vărsat şi n-am contenit vreodată rugând pe Dumnezeu să te lumineze să cunoşti adevărul şi să te întorci către Hristos, Mântuitorul tău. Pentru aceasta, mulţumim acum bunătăţii Sale, că n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune. Iată, fiule, precum şi tu ştii, noi ne temem, de Amiran, ca tu să stai cu noi împreună, pentru că ne poate bănui că noi te-am schimbat. Ci, de voieşti să se ridice această mare cădere a lepădării de credinţă şi să afli pe Dumnezeu milostiv, iar, pe lângă aceasta, de voieşti să ne arăţi şi pe noi fără de vină, de voieşti să te faci atât de apropiat şi prieten al lui Hristos, încât să stai şi mijlocitor către El pentru tot neamul tău, fă precum îţi spunem: “Du-te la Amiran şi, precum pe faţă te-ai lepădat de Hristos, aşa pe faţă mărturiseşte-L pe El iarăşi, ca şi când n-am şti noi nimic. Şi cu adevărat, Dumnezeu, fiule, va îndrepta cu bine drumul tău, precum voieşti”.

Iar Mirax, luând sfatul părinţilor săi, precum şi binecuvântarea lor, şi având în mâna sa un brâu, s-a dus în adunarea păgânilor. Deci, încingându-se cu brâul acela înaintea lui Amiran, a închipuit cinstita cruce, dintr-un lemn şi, sărutându-o pe ea, a început să strige cu toată puterea sa: “Doamne, miluieşte!”. Iar Amiran prinzându-l, i-a zis: “Ce ţi s-a întâmplat?”. Iar Mirax i-a răspuns: “Abia acum mi-am venit în fire, din întunecarea ce a venit asupra mea de la diavolul, şi am căzut înaintea lui Hristos, Domnul meu, şi iarăşi m-am făcut creştin, precum am şi fost. Deci, am venit să fac acest lucru cunoscut şi ţie şi la toată adunarea ta şi să mărturisesc cu adevărat, înaintea tuturor, pe Hristos, iar legea voastră să o dau anatemii”.

Acestea auzindu-le, Amiran l-a pus la închisoare, poruncind să rămână acolo trei zile, fără de mâncare sau băutură. După acestea, l-a scos din închisoare şi l-a judecat iarăşi. Şi, fiindcă l-a aflat tot mărturisind pe Hristos, l-a bătut pe el şi l-a trimis din nou la închisoare. Iar, după alte trei zile, l-a judecat şi, aflându-l pe el cu sârguinţă mărturisind pe Hristos, l-a bătut cu vine de bou şi iarăşi l-a pus la închisoare. Deci, după trei zile, iarăşi aducându-l înaintea sa, şi văzând că neschimbat şi cu tărie mărturisea pe Hristos, l-a bătut fără de milă peste rănile cele de mai înainte şi, la urmă, i-a hotărât moartea. Deci, luându-l slujitorii, au intrat într-o corăbioară, precum le era poruncit, şi, plutind pe mare departe, ca la patru stadii, l-au lăsat de şi-a făcut rugăciunea, apoi i-au tăiat capul şi l-au aruncat în adâncul mării.

Despre trupul lui, de a ieşit sau n-a ieşit din mare, nu s-a arătat. Cinstitul cap însă, a ieşit cu adevărat din mare şi nişte creştini cunoscându-l, l-au luat, ca pe un dar de mult preţ. Iar, pentru aceasta, pârâţi fiind la Amiran, i-au dat lui o sută de galbeni şi aşa au fost lăsaţi să-şi îndeplinească dorinţa lor în libertate. Atunci, dar, făcând ei o cutie de argint, au pus în ea mucenicescul cap, cu cuvenită cinste şi evlavie. Şi de atunci şi până acum, izvorăşte pururea mir mirositor şi săvârşeşte multe vindecări, spre slava Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi spre deplina încredinţare a celor ce se smintesc şi se îndoiesc de slava lui Mirax în ceruri, precum şi a celor asemenea cu el.