Luna aprilie în două zile: pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni (sec.IX)

Fericitul Părintele nostru Tit a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Şi, iubind din tinereţe pe Hristos, s-a lepădat de lume şi a intrat într-o mânăstire cu viaţă de obşte. Deci, luând îngerescul chip, mergea pe calea cea strâmtă şi de lupte, a vieţii monahiceşti, cu multă răbdare înaintea lui Dumnezeu.

Şi avea atâta smerenie şi ascultare, încât strălucea între toţi fraţii, cu acele fapte bune. Drept aceea, a fost pus păstor oilor lui Hristos celor pustniceşti şi, atâta dragoste, blândeţe şi răbdare şi milă avea către toţi fraţii şi creştinii ce veneau la dânsul, încât s-a dus vestea despre el în tot ţinutul acela, că era ca o icoană vie de adevărat părinte, cu fapta şi cu cuvântul.

Şi, păzindu-se curat, cu trupul şi cu sufletul, era ca un înger al Domnului. Drept aceea şi făcător de minuni a fost şi stâlp Bisericii s-a arătat în prigoană. Deci, lăsând creştinilor chip de adevărată viaţă în Hristos, s-a dus către Domnul.