Luna aprilie, în 9 zile: pătimirea Sfântului Mucenic Evpsihie (+ 362)

Sfântul Mucenic Evpsihie a fost din Cezareea Capadochiei şi a trăit pe vremea împărăției lui Iulian, cel lepădat de credinţă. Născut şi crescut din părinți credincioși, de bun neam și mari dregători în cetate, fericitul acesta și-a petrecut viața în dreapta credință și în fapte bune, ajutând pe săraci, având înțelepciune și viață neîntinată, încât traiul său era o pildă vie de creștinească vieţuire.
În acest timp, împăratul Iulian silea, prin amenințări și chinuri, pe “galileeni” – așa numea el pe creștini – să se lepede de Hristos și să se închine idolilor; și nenumărați creștini erau uciși, rămânând neclintiți în credința lor. Auzind acestea și văzând mulțimea de păgâni, din Cezareea, mergând să aducă jertfe la praznicul idolilor din capiștea cetății, îndată după săvârșirea nunții sale legiuite, Evpsihie s-a umplut de râvnă pentru Domnul și, luând cu sine mulțime de creștini, s-a dus și a sfărâmat idolii, iar capiștea idolească a dărâmat-o până în temelie.
Fapta aceasta a mâniat cumplit pe Iulian, iar Evpsihie, cunoscând pătimirile ce îl așteptau, a împărțit averile lui săracilor și se pregătea pentru muceniceasca nevoință, în postiri și în rugăciuni petrecând. Deci, a poruncit împăratul, ca pe toți cetățenii vinovați să-i prindă, pe unii să-i ucidă, iar pe alții în surghiun să-i trimită, iar averile lor să le jefuiască și, încă și averile bisericilor din cetate să le ia, iar pe clerici să-i trimită la oaste. S-a luat, apoi, cetății, numele ei împărătesc de Cezareea, încât cu numele ei cel dinainte să se numească, cât și printre sate să fie numărată. A pus dajdie mare și pe capul creștinilor locuitori ai cetății, până ce vor ridica iarăși capiștea cea dărâmată, a dumnezeilor păgâni. Iar pe Evpsihie, ca pe un pricinuitor al acestei fapte, a poruncit să-l chinuiască și la idolească jertfă să-l silească. Însă, ostașul lui Hristos, nicidecum nu s-a supus, ci cu bărbăție, rămânea la mărturisirea lui Hristos.
Și l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit cu piepteni de fier, apoi, după multe chinuri, cu sabia i-au tăiat capul. Și s-ar fi împlinit toate celelalte porunci, dacă Iulian împăratul n-ar fi pierit în războiul cu perșii. Drept aceea, după moartea împăratului, poporul din Cezareea a zidit o preafrumoasă biserică în cetate, deasupra mormântului cu oasele Sfântului Mucenic Evpsihie, spre slava lui Hristos Dumnezeu, Cel împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.