Sfântul Apostol Irodion era, de neam, din Tarsul Ciliciei, rudă cu Sfântul Apostol Pavel, și slujea Sfinților Apostoli, întru toate. El a fost pus de dânșii episcop, și pe mulți din elini i-a întors la sfânta învățătură a lui Hristos. Pentru aceasta, au năvălit asupra lui închinătorii la idoli și mult l-au chinuit: unii îl băteau, alții îi sfărâmau gura cu pietre, alții îl loveau cu lemne peste cap. În cele din urmă, l-au înjunghiat cu cuțitul și l-au aruncat ca pe un mort, scăldat în sânge și, socotind că a murit, l-au lăsat și s-au dus.
Dar, cu darul lui Dumnezeu, Sfântul Apostol, viu păzindu-se, a propovăduit după aceea cuvântul Domnuluim în Roma, împreună cu Sfântul Apostol Pavel. Acesta scriind, de la Corint, Epistola către Romani, a pomenit de Sfântul Irodion, care era pe atunci în Roma lângă Sfântul Petru, zicând: “Îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine” (Romani 16,11). Iar când Sfântul Petru a fost răstignit, în anul 67 după Hristos, atunci a fost tăiat și Sfântul Olimp și cu mulțime de credincioși.
Sfântul Apostol Agav plin a fost de proorocescul dar. Vorbesc de el Faptele Apostolilor, astfel: “S-au pogorât de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. Și sculându-se, unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu” (Fapte 11: 27, 28). Și iarăși, în Cezareea, Sfântul Agav a spus, mai dinainte, Sfântului Pavel, pătimirile ce avea să le îndure la Ierusalim: “A luat brâul lui Pavel și, legându-și mâinile și picioarele, a zis: “Acestea zice Duhul Sfânt: “Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor”(Fapte 21, 11)”. Și a propovăduit, Sfântul Agav, pe Hristos, în părțile care i-au căzut lui, și pe mulți i-a întors la Hristos Dumnezeu. Toți acești Apostoli, din cei șaptezeci fiind, au propovăduit în lume bunăvestirea lui Hristos, pe mulți necredincioși, la adevărata credință, aducându-i, și s-au sfârșit, chinuiți, în multe feluri, de către iudei și păgâni.