Luna aprilie, în 7 zile: Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Caliopie (+304)

Acest Mucenic a trăit pe vremea împărăției lui Maximian și era din Perga Pamfiliei, ca fiu al Teocliei, și învățat în credința lui Hristos. Mama sa l-a crescut în dreapta credință și în cunoașterea Sfintelor Scripturi. Deci, fiind pornită prigoana asupra creștinilor, fericitul acesta mult dorea să îndure chinuri, pentru mărturisirea lui Hristos, întărindu-se pe sine și luând învățături și sfătuiri de la maica sa și de la alții, care au fost prinși, întemnițați, supuși la neînchipuite chinuri și omorâți.
Deci, văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creștinilor de bună voie, s-a înfățișat înaintea dregătorului Maxim, din cetatea Pompei, și a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că știa ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu Cel Viu, a îndurat bătaia biciului cu plumbi, a fost tras pe roată și ars pe pântece cu făclii aprinse și apoi aruncat în temniță, cu carnea trupului său sfărâmată și atârnând în bucăți.
Iar sfânta lui maică, nedespărțită de dânsul, îi ștergea sângele și îi curăța rănile, îndemnându-l să rabde toate pentru dragostea și slava Domnului Hristos. Că, împărţindu-și toată averea, săracilor, și slobozind sutele de robi ce avea, maica lui a hotărât să stea, până în clipa cea mai de pe urmă, lângă dragul ei copil, mângâindu-l și întărindu-l în mucenicia lui, stăpânindu-și jalea din suflet, pe care i-o aduceau înfricoșătoarele lui pătimiri.
În cele din urmă, văzând mai marele cetății că Sfântul Caliopie nu poate fi clătinat din credința lui către Domnul, a poruncit să fie răstignit. Deci, fiind în Joia cea Mare, din Săptămâna Patimilor Domnului, îndurerata maică a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-și arate, astfel, dragostea și smerenia față de Jertfa Domnului Hristos. Împlinindu-i-se rugămintea, Sfântul Caliopie a fost răstignit Vineri, a doua zi, dându-și duhul în mâinile Mântuitorului. Iar când a fost să-l pogoare de pe cruce, maica Sfântului a îmbrățișat trupul fiului ei, rugând pe Dumnezeu să n-o despartă, nici acum, de preaiubitul ei fiu. Deci, ținându-și încă fiul mort în brațe, bătrâna și-a dat și ea sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată cu fiul ei împreună. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne pe noi. Amin.