Luna aprilie, în 12 zile: pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Antuza, fiica împăratului Constantin Copronim (+ 811)

Această Sfântă, fiind de multe ori silită de tatăl său să se însoțească cu bărbat, nu s-a plecat. Iar, după moartea lui având prilej, toată averea ei împărțind-o la săraci, la biserici și la sfintele așezăminte, s-a făcut maică a multor săraci, și văduvelor apărătoare.

Deci, în mai multe rânduri, prin multe îndemnări fiind silită de credincioasa împărăteasă Irina, să petreacă și să împărățească împreună cu ea, nicidecum nu a primit. Ci, câte zile a stat în palat, era îmbrăcată cu haine împărătești, iar, pe dedesubt, avea haină aspră de păr, băutura ei fiind apa, iar hrana, cea sihăstrească; cu ochii plini de lacrimi și cântare de laudă în gură, pentru care, a și luat viață monahicească, fiind tunsă de mâna Sfântului Tarasie Patriarhul, în Mânăstirea ce se numea a Bunei Înțelegeri.

Iar, de atunci, n-a mai ieșit din mânăstire, ca și celelalte surori. Și nu se depărta de la slujba Bisericii, nici n-a slăbit și nici nu s-a lenevit întru rugăciuni. Ochii ei niciodată nu s-au șters de lacrimi, smerenia ei era nemăsurată. Slujea tuturor surorilor, împodobea biserica, aducea apă, și la masă stătea în picioare și slujea. Deci, așa făcând în toată vremea vieții sale, s-a mutat, împreună cu toate roadele bunătaţilor sale, la Dumnezeu, având cincizeci și doi de ani.