Intrarea Domnului în Ierusalim – Duminica Floriilor. Vremea împlinirii s-a apropiat…

Duminica Floriilor este sărbătoarea intrării triumfătoare a lui Hristos în oraşul împărătesc al Ierusalimului. El a intrat pe un asin, şi El Însuşi a trimis şi a permis poporului să-L primească în mod public ca pe un împărat. O mare mulţime l-a întâmpinat, într-o manieră împărătească, fluturând ramuri de palmier şi aruncându-şi hainele în calea Lui. L-au salutat cu aceste cuvinte: 

   “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”  (Sfânta Evanghelie după Ioan 12:13).

Această zi, împreună cu învierea lui Lazăr, sunt semne care trec dincolo de faptele şi evenimentele puternice care consumă slujirea pământească a lui Hristos. Vremea împlinirii s-a apropiat. Învierea lui Lazăr, de către Hristos, indică distrugerea morţii şi bucuria învierii, la care va ajunge fiecare om prin moartea şi învierea proprii. Intrarea Sa în Ierusalim este o împlinire a profeţiilor mesianice despre Regele Care va intra în oraşul Său sfânt, pentru a întemeia o Împărăţie finală. “iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9: 9).

Într-un final, evenimentele acestor două zile triumfătoare reprezintă trecerea la Săptămâna Sfântă: “ora” suferinţei şi a morţii pentru care a venit Hristos. Astfel, triumful într-un sens pământesc este extrem de scurt. Iisus intră în mod deschis în mijlocul vrăjmaşilor Săi, spunând în mod public şi făcând acele lucruri care îi înfuriau şi mai mult. Oamenii înşişi îl vor respinge, în curând. Ei interpretaseră greşit triumful său pământesc scurt, altcumva: intrarea Sa ca un mesia politic, ce îi va conduce la gloria unei împărăţii pământeşti.

Legământul nostru
Sfânta Liturghie a Bisericii este mai mult decât meditaţie sau laudă la adresa unor evenimente trecute. Aceasta ne împărtăşeşte prezenţa veşnică şi puterea evenimentelor celebrate şi ne face participanţi la acele evenimente. Astfel, slujbele din Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor ne conduc la momentul nostru de viaţă şi de moarte şi la intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu: O Împărăţie nu a acestei lumi, O Împărăţie accesibilă în Biserică prin pocăinţă şi botez.

La Duminica Floriilor, ramurile de palmier şi de salcie sunt binecuvântate în Biserică. Le luăm cu noi pentru a le ridica şi a-L întâmpina pe Împăratul şi Conducătorul vieţii noastre: Iisus Hristos. Le luăm pentru a reafirma angajamentele noastre de la botez. Acum, El înviindu-l pe Lazăr şi intrând în Ierusalim pentru a merge la Pătimirea Sa cea de bunăvoie, stă în mijlocul nostru, confruntându-ne cu aceeaşi întrebare adresată la Botez: “Îl primeşti pe Hristos?”. Dăm răspunsul nostru, îndrăznind să luăm ramura şi să o ridicăm: “Îl primesc pe Hristos, ca pe Un Împărat şi Dumnezeu!”.

Astfel, înainte de Pătimirea lui Hristos, la sărbătorirea ciclului plin de bucurie al Zilelor Triumfătoare a Sâmbetei lui Lazăr şi Duminicii Floriilor, ne re-unim cu Hristos, afirmând Domnia Sa asupra întregii noastre vieţi şi exprimând dorinţa noastră de a-L urma în Împărăţia Sa:

 

… “Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi” (Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel 3: 10-11).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe, după o predică în limba engleză a Pr. Paul Lazor