Înainteprăznuirea Intrării Maicii Domnului în biserică – 20 noiembrie

Sărbătoarea Intrării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în biserică (în Templu) are doar o zi de înainte-prăznuire, faţă de alte sărbători. Imnurile rânduite pentru această zi o laudă pe Sfânta Ana, pentru că a adus-o pe fiica sa – Templul cel Viu al lui Dumnezeu – la Templul din Ierusalim.

Cele trei citiri din Vechiul Testament, din slujba de seară, adică a Vecerniei Mari a acestei zile de sărbătoare, fac referire la Templu.

Prima învăţătură (Ieşirea 40: 1-5, 9-10, 16, 34-35) se referă la aşezarea cortului adunării (un sfânt lăcaş ce putea fi mutat, care a fost purtat de israeliţi în rătăcirea lor):

Apoi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: “În ziua întâi a lunii întâi, să aşezi cortul adunării. Şi să pui într-însul chivotul legii şi dinaintea chivotului să atârni perdeaua; apoi să aduci înăuntru masa şi să aşezi pe ea toate lucrurile ei; şi sfeşnicul să-l duci înăuntru şi să aprinzi într-însul candelele lui. Să aşezi jertfelnicul cel de aur pentru tămâiere înaintea chivotului legii şi să atârni perdeaua la intrare în cortul adunării. După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi sfânt; să ungi jertfelnicul arderilor de tot şi toate lucrurile lui şi să sfinţeşti jertfelnicul şi va fi sfinţenie mare”; şi a făcut Moise tot; cum i-a poruncit Domnul aşa a făcut: Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului; şi Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul.

A doua învăţătură (Cartea a treia a Regilor 7:51; 8: 1, 3-7, 9-11) descrie sfinţirea Templului lui Solomon:

Aşa s-a sfârşit toată lucrarea pe care a făcut-o regele Solomon la templul Domnului. şi a adus Solomon şi pe cele afierosite de David, tatăl lui: argint şi aur şi lucruri, şi le-a dat în vistieria templului Domnului. Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion. Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat preoţii chivotul şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii şi leviţii. Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din pricina mulţimii lor. Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor; căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui: în chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului. Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului.

A treia învăţătură (Iezechiel 43: 27; 44: 1-4) vorbeşte despre poarta lăcaşului sfânt aşezată spre răsărit. Dumnezeu intră prin această poartă, care este închisă, astfel încât nimeni altcineva să nu mai intre prin ea:

“Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi”, zice Domnul Dumnezeu. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: “Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi niciun om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cât priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi”. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi completare Lăcaşuri Ortodoxe /