Icoana Tandreţe a Maicii lui Dumnezeu face parte din tipul de icoane Eleusa (Umilenie, a Milostivirii).
Pe 8 iulie 1337, un îngrijitor al Bisericii Preasfânta Treime din Novgorod a auzit un zgomot în interiorul bisericii şi a mers să cerceteze. A fost uimit să vadă cum Icoana Maicii lui Dumnezeu, din cel de-al doilea rând de icoane aflat deasupra uşii nordice a iconostasului, părăsise locul său şi plutea în aer, lacrimi curgând din ochii Preasfintei Fecioare.
A fost anunţat Arhiepiscopul Alexie, acesta şi clerul său mergând la biserică, însoţiţi de mare mulţime de oameni. A fost construit un Altar special, pentru icoană, iar data de 8 iulie a fost hotărâtă drept dată specială de cinstire.
În acelaşi an, a apărut o ciumă în Novgorod. Oamenii s-au strâns să se roage înaintea Icoanei făcătoare de minuni, iar ciuma a fost alungată. În 1352, Arhiepiscopul Vasile a hotărât să se facă o procesiune anuală, de la Biserica Sfintei Înţelepciuni, către Biserica Preasfânta Treime.
În vara anului 1366, Biserica Preasffânta Treime a ars, iar Icoana „Tandreţe” a plutit în aer, deasupra flăcărilor. Arhiepiscopul Alexie a venit la biserică pentru a sluji un Paraclis, iar icoana a coborât în mâinile sale. Focul s-a stins, dar o urmă de arsură de şapte centimetri lungime a rămas pe spatele icoanei.
Marele Prinţ Ioan al III-lea a dus Icoana la Moscova, în 1397, unde a rămas până în 1508. La acea vreme, Maica lui Dumnezeu a apărut Prinţesei Maria într-un vis şi i-a poruncit ca Icoana să fie redată Novgorodului.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/