Icoana Dulcea Sărutare, a Maicii Domnului

Ca şi în cazul Icoanei Maicii Domnului Portăriţa (Portaitissa), Icoana Dulcea Sărutare (Glicofilusa) este una dintre icoanele salvate în perioada iconoclastă şi ajunse în mod minunat în Muntele Athos. A aparţinut iniţial Victoriei, soţiei credincioase a senatorului Simeon. Victoria venera sfintele icoane, în special pe cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înaintea căreia se ruga în fiecare zi. Soţul ei a fost iconoclast, considerând credinţa ei ofensatoare, căci el, asemenea împăratului Teofil (829-842), susţinea că venerarea icoanelor era ceva vrednic de respingere. Simeon i-a cerut, deci, soţiei sale să-i dea icoana, pentru ca acesta să o poată arde. Pentru a o salva de la distrugere, soţia a aruncat-o în mare, iar aceasta a plutit stând în picioare pe valuri. După câţiva ani, icoana apărea, în acelaşi mod,  pe malul Muntelui Athos, lângă Mănăstirea Filoteu, unde a fost primită cu mare cinste şi bucurie de către stareţ şi de Părinţii mânăstirii, care fuseseră informaţi despre apropiata sa sosire, printr-o apariţie a Maicii Domnului.

Un izvor de apă sfinţită urma să răsară din locul unde a fost aşezată icoana pe mal. În fiecare an, în ziua de Luni a Săptămânii Luminate, se desfăşoară o procesiune cu binecuvântarea apei. Numeroase minuni au avut loc.

Deşi există mai multe minuni ale Icoanei Dulcea Sărutare, vom menţiona doar câteva. În 1713, Maica Domnului a răspuns rugăciunilor evlaviosului ecleziarh Ioanichie, care s-a plâns de sărăcia din mânăstire. Ea l-a asigurat că se va ocupa de satisfacerea nevoilor materiale ale mânăstirii.

O altă minune a avut loc în 1801. Un pelerin, după ce a văzut ofrandele preţioase care se aflau la icoană, a planificat să le fure. El a rămas în sfântul lăcaş, după ce Ecleziarhul l-a închis. Apoi, a furat ofrandele aduse ca jertfă şi a plecat în portul Mănăstirii Iviron. Acolo a găsit un vas ce pleca spre Ierissos. După un timp, vasul a pornit, dar în ciuda vremii foarte bune, rămânea pe loc în mare. Când Ecleziarhul a văzut ce se întâmplase, stareţul a trimis călugări în diferite locuri. Doi s-au dus în portul Iviron şi, când au văzut nava stând pe loc, şi-au dat seama ce se întâmpla. Omul vinovat care a comis acest înfricoşător sacrilegiu şi-a cerut iertare. Călugării, în mărinimia lor, nu şi-au dorit pedepsirea hoţului.

Un pelerin din Adrianopolis a vizitat Mănăstirea Filoteu, în 1830. El a ascultat cu atenţie un călugăr care povestea despre sfânta Icoană şi minunile legate de aceasta, dar a considerat relatarea drept o poveste imaginară pe care numai un copil ar putea-o crede. Călugărul a fost mâhnit de necredinţa bărbatului şi a încercat să-l convingă că tot ceea ce spusese era absolut adevărat. Nefericitul pelerin a rămas neconvins. Chiar în acea zi, în timp ce pelerinul se afla pe un balcon înalt, a alunecat şi, în cădere, a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă!”. Maica Domnului l-a auzit şi i-a venit în ajutor. Pelerinul a căzut pe pământ, complet nevătămat.

Icoana Dulcea Sărutare este de tipul Eleousa (Fecioara Afectuoasă), iar în aceasta Maica Domnului se bucură de afecţiunea arătată de Pruncul Hristos. Icoana Dulcea Sărutare este cinstită de Biserică pe 27 martie şi, de asemenea, în Lunea Luminată. Icoana o descrie pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu înclinându-se spre Hristos Care o îmbrăţişează. Pare să-l îmbrăţişeze mai strâns decât în alte icoane, iar expresia Maicii Domnului este mai afectuoasă.

Icoana este aşezată pe un stâlp din partea stângă a bisericii principale a mânăstirii.