Icoana Maicii Domnului Dalmatia

În Gubernia Permului, din ţinutul Şadrinsk, pe malul Râului Iseti, se află Mănăstirea dalmată a Adormirii Maicii Domnului. În catedrala acestei mănăstiri se află o Icoană făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului, care a aparţinut Părintelui Dalmatie, întemeietorul acestei mănăstiri.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea, un anume locuitor din Tobolsk, un nobil pe numele lui Dimitrie Mocrinschi, şi-a părăsit soţia şi copiii şi s-a retras la Mănăstirea Nevian (în Eparhia de Tobolsk), unde a fost tuns în monahism cu numele Dalmatie, în cinstea ascetului secolului al IV-lea Sfântul Dalmatie al Constantinopolului (3 august).

Întrucât Părintele Dalmatie era cunoscut pentru viaţa sa virtuoasă ca ascet, fraţii Mănăstirii Nevian au vrut să-l aleagă ca egumen, dar din smerenie, Cuviosul înţelept nu a acceptat o astfel de poziţie augustă cu responsabilităţile pe care ea le implică. A părăsit mănăstirea, luând cu el o Icoană a Adormirii Maicii Domnului.

În 1644 a ajuns în Perm Gubernia, unde s-a stabilit într-o peşteră pe un teren deţinut de Tiumen Tătăr Ilegei. Când Ilegei a descoperit că un călugăr se aşezase pe proprietatea sa şi chiar intenţiona să înfiinţeze o mănăstire acolo, s-a indignat. Adunându-şi rudele, a mers cu intenţia de a-l îndepărta pe Dalmatie. Ilegei a petrecut noaptea lângă peşteră, dincolo de Râul Iseti, aşteptând zorii pentru a-l prinde pe neaşteptate pe zăvorât.

Cel mai probabil, Părintele Dalmatie ar fi fost în pericol iminent, de moarte, dacă ar fi încercat să opună rezistenţă ori să se apere. Nu putea să aştepte ajutor de la nimeni, de nicăieri, şi nici nu putea fugi, mai ales neştiind că un duşman pândea dincolo de râu în întunericul nopţii, gata să-i vărse sângele în orice moment. Totuşi, călugărul nu avea nevoie de nici-un apărător omenesc, fiindcă apărătoarea sa era Regina Cerului.

Când Ilegei dormea, Maica Domnului i s-a arătat în vis, purtând o coroană şi fiind îmbrăcată în veşmânt roşu, ţinând în mâini o sabie de foc. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a interzis cu stricteţe să facă rău Părintelui Dalmatie şi i-a poruncit lui Ilegei să-i dea călugărului o bucată de teren pentru mănăstire. Trezit de această vedere înspăimântătoare, tătarul s-a îndreptat către Părintele Dalmatie, însoţit de toţi tovarăşii săi, şi i-a dăruit o bucată de pământ pe care să construiască o mănăstire.

Ajutorul minunat de la Regina Cerului pentru Dalmatie avea loc în 1646. În acelaşi an, a fost înfiinţată Mănăstirea Dalmatie.

La sfârşitul anului 1646, nou-înfiinţata mănăstire a fost atacată de kalmici. Au incendiat clădirile mănăstirii; unii dintre călugării care au fugit au fost ucişi, iar alţii au fost luaţi ostatici. În acest timp, doar Dalmatie, întemeietorul mănăstirii, a scăpat de la moarte, salvat de Icoana făcătoare de minuni. Era aceeaşi Icoană a Adormirii Maicii Domnului pe o adusese cu el de la Mănăstirea Nevian. Când kalmicii au plecat, cuviosul Dalmatie a revenit în acelaşi loc şi a început să lucreze singur la reconstrucţia mănăstirii. 

Câţiva ani mai târziu, ca rod al sârguinţei sale, o biserică de lemn se afla deja pe locul mănăstirii în ruină, iar în apropiere se găseau şi chilii pentru călugări. Pelerinii au început să viziteze locul şi au făcut donaţii pentru împodobirea mănăstirii şi a sfântului lăcaş. Din acel moment, vestea despre mănăstire s-a răspândit rapid peste tot, nu doar în ţinuturile din apropiere, ci şi în locuri foarte îndepărtate.

În 1651, la mai puţin de douăzeci de ani de la întemeierea Mănăstirii Dalmatie, ea a fost atacată din nou. De data aceasta a fost atacată de prinţul siberian Devlet-Girei. El a jefuit şi a incendiat mănăstirea. Icoana Maicii Domnului a rămas însă neatinsă, deşi biserica a ars complet. Într-un singur loc, pe spatele scândurii, se găsea un loc ars, în care unul dintre musulmani o atinsese cu mâna.

În 1702, icoana a fost restaurată de iconarul Ivan Nikitin din Tobolsk.

Mănăstirea a fost restaurată de Arhimandritul Isaac, fiul duhovnicesc al Părintelui Dalmatie. El a construit o biserică din piatră, în 1707, şi în ea a aşezat Icoana făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului.

În timpul împărătesei Ecaterina a II-a, mănăstirea a rezistat unui asediu de trei zile, lansat de trupele lui Emelian I. Pugacev, în timp ce călugării se rugau în faţa Icoanei Dalmatie.

În 1800 Icoana a fost împodobită cu un înveliş aurit, cu coroane de argint şi pietre preţioase, din ordinul egumenului Ghideon. În 1864 Arhimandritul Metodie a comandat de la Moscova o nouă îmbrăăminte de argint şi aurită, decorată cu pietre preţioase. Icoana se afla într-un baldachin special, decorat cu sculpturi şi era acoperită cu o perdea din mătase colorată, care putea fi trasă atunci când era necesar.

La 19 aprilie 1852, multe dintre clădirile mănăstirii, inclusiv biserica mare, au fost distruse de un incendiu.

Încă o dată, Icoana Dalmatie a avut de suferit.

În fiecare an, pe 15 februarie şi pe 15 august, la sărbătoarea Altarului mănăstirii, mulţimi mari se deplasau la Mânăstirea Dalmată pentru a se închina la Icoana făcătoare de minuni. Bolnavii primeau vindecare, după credinţa lor, de la această minunată Icoană a Maicii Domnului. Acest obicei a continuat până în 1917.

La începutul anilor 1920, după desfiinţarea mănăstirii, călugării au mers la alte mănăstiri, luând Icoana Dalmată cu ei. În prezent, nu există informaţii despre locaţia icoanei.

Cei care trec prin greutăţi se roagă înaintea Icoanei Dalmate a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru mântuire.