Icoana Georgiană a Maicii Domnului

În 1622, şah-ul pers Abbas I, după invadarea devastatoare a Georgiei ortodoxe, a luat o parte din Tunica Domnului şi câteva icoane reprezentative. Trei ani mai târziu, când funcţionarul rus Ştefan Lazarev ajungea în Persia, pentru a încheia o tranzacţie, o persoană din anturajul şah-ului i-a oferit, spre cumpărare, una dintre icoanele georgiene furate: o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În acelaşi timp, la Iaroslavl, neguţătorul Grigorie Litkin, al cărui angajat era Ştefan, a avut o revelaţie a sosirii apropiate a angajatului său cu achiziţia preţioasă.

Litkin fusese învăţat de o voce de sus, să ia icoana de la Iaroslavl şi să o ducă în Arhanghelsk, lângă Râul Pinega. Aici, la peste 16 Km. de Kolmogorsk, se afla Mânăstirea Muntele Negru (care şi-a luat numele de la muntele pe care o biserică fusese construită în 1603), mai târziu numită Krasnogorsk (Muntele Frumos).

Aici, comerciantul a lăsat Icoana Georgiană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în 1629, în timpul domniei Ţarului Mihail. La 22 august, cu un mare număr de credincioşi, icoana a fost aşezată, cu cinste, în mănăstire. În acelaşi timp, a avut loc vindecarea minunată a călugărului orb şi surd Pitirim. Manifestările ulterioare ale puterii facerii de minuni ale icoanei l-au determinat pe Mitropolitul de Novgorod (mai târziu Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii) să o cerceteze. Ca urmare, din 1650, cinstirea anuală a acestei icoane are loc pe 22 august – reprezentând ziua sosirii sale în Mânăstirea Krasnogorsk.

Din acel moment, Icoana Georgiană a Maicii lui Dumnezeu a fost adusă anual în Arkhangelsk, cu onoruri. Icoana a fost lăsată, pentru o anumită perioadă de timp, în Catedrala principală a oraşului, pentru sfinţirea aşezării şi a poporului iubitor de Hristos. În timpul domniei Ţarului Alexei (1645-1676), icoana făcătoare de minuni a fost dusă în Vologda, Marele Ustiug, Pereiaslavl-Zalesky şi Siberia.

În 1654, ieromonahul Macarie, din Mânăstirea Krasnogorsk, a adus Icoana Georgiană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (care a fost adusă din Persia), la Moscova, pentru restaurare şi pentru a fi acoperită cu o nouă riză. A fost aşezată în biserica recent construită, închinată Preasfintei şi dătătoarei de Viaţă Treimi, la intrarea Nikitnikov, lângă poarta Sfintei Varvara, unde meşterii Kremlin-ului îşi desfăşurau activitatea iconografică. Grigorie Nikitnikov a construit biserica pe proprietatea sa şi pe propria cheltuială (1628-1651). În biserică, se afla un paraclis închinat Sfântului Nichita (15 septembrie). Membrii familiei Nikitnikov au fost, de asemenea, îngropaţi acolo.

La acel moment, o ciumă se abătuse asupra Moscovei. La cererea meşterului argintar Gavriil Evdokimov, al cărui fiu era aproape pe moarte, a fost oficiat un Paraclis în casa acestuia, înaintea Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu, din Mânăstirea Krasnogorsk. Tânărul şi-a revenit curând. Drept recunoştinţă pentru această vindecare minunată, a fost realizată o copie a Icoanei Georgiene şi aşezată în Biserica Preasfânta Treime. Din acel moment, biserica a fost numită şi “Georgiană”.

Ajutorul, prin milostivirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a continuat să vină, prin copia menţionată mai sus a Icoanei sale. În timpul epidemiei de ciumă din 1654, comerciantul moscovit Ştefanov s-a rugat continuu la Regina Cerului. Preasfânta Fecioară i s-a arătat de trei ori, într-un vis, spunându-i: “Rugaţi-vă la Născătoarea de Dumnezeu Georgiană, pe Glinishchi, la mori, şi veţi fi cruţaţi”. Biserica Preasfânta Treime de la Nichitnichi a fost numită şi Biserica Marelui Mucenic Nichita (una dintre paraclise) de pe Glinishchi, de lângă mori. Comerciantul nu a mai părăsit, cu familia, Moscova, aşa cum intenţiona, ci a început să se roage cu ardoare în Biserica Preasfânta Treime. Epidemia nu s-a atins nici de el şi nici de familia sa.

Sărbătoarea bisericească a Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu a fost înfiinţată, cu binecuvântarea Patriarhului Nicon, în 1654. În 1698, cel ce se îngrijea de tiparniţa din Moscova, Teodor Policarpov, compila o a doua ediţie a Slujbei.

După eliberarea Moscovei de sub trupele lui Napoleon, pe 1 decembrie 1812, Icoana Georgiană făcătoare de minuni, a Maicii lui Dumnezeu, împreună cu alte icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu (Vladimir, Iviron şi Potolirea Necazurilor) au fost purtate în procesiune solemnă, în jurul Kremlinului.

În 1904, un paraclis a fost construit în Biserica Preasfânta Treime, în cinstea Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu. Acum, această icoană se află în Biserica Preasfânta Treime Nikitnikov (strada Razin).

Există dovezi istorice privind existenţa a încă patru Icoane Georgiene ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În ceea ce priveşte Icoana Georgiană a Maicii lui Dumnezeu, care se afla în Mânăstirea Alexeevsky din Moscova, dovezile bisericeşti raportează că nu este vorba despre o copie a Icoanei din Mânăstirea Krasnogorsk, nici din Biserica Preasfânta Treime Nikitnikov, care a fost adusă din Georgia. Pe vremea aceleiaşi epidemii de ciumă ucigătoare din 1654, una dintre călugăriţele Mânăstirii Alexeev s-a îmbolnăvit. În timp ce aceasta îndrepta rugăciuni lungi către Vindecătorul Ceresc, şi-a amintit brusc despre vindecări minunate de care auzise, prin Icoana Maicii lui Dumnezeu, care se afla în Biserica Dătătoarei de Viaţă Preasfinte Treimi, de la Poarta Sfintei Varvara. Cu toate acestea, nimeni nu avea să o aducă acolo. După ceva timp, un călugăr necunoscut a venit în mânăstire. Întorcându-se către călugăriţa bolnavă, el i-a zis: “Nu fi tristă că Icoana Georgiană a Maicii lui Dumnezeu nu poate fi adusă aici. Ai aici exact aceeaşi icoană, precum cea adusă din Georgia. O vei găsi în peşteră, şi vei vedea mila lui Dumnezeu”.

Semnificaţia acestor cuvinte avea să devină clară, după aceea, când în veşmântarul mânăstirii, asemănător unei peşteri, a fost descoperită o icoană necunoscută până atunci, a Maicii lui Dumnezeu. După o Slujbă a Paraclisului, icoana făcătoare de minuni a fost purtată prin chiliile călugăriţelor care sufereau de ciumă. Toate au fost vindecate. Din acel moment, epidemia din Moscova a început să dispară.

Prin mijlocirea rugăciunii la Icoana Georgiană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în Mânăstirea Alexeev, Prinţesa nevăzătoare Marta Prozorovskaya a primit vindecare minunată, în 1662. Ea şi-a câştigat vederea, prin rugăciunile părinţilor ei, după şapte ani de boală cumplită.

La nord-vest de Kazan, la peste 18 Km de oraşul Sviajsk, în mijlocul secolului al XVII-lea, exista Schitul Rait al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care şi-a luat numele de la una din biserici ce era închinată Cuvioşilor Sfinţi Părinţi ucişi la Sinai şi Rait (14 ianuarie). În timpul construirii mânăstirii, Mitropolitul Lavrentie de Kazan, printr-o revelaţie de sus, a trimis pe cei mai buni iconografi locali, la Pinega, în Mânăstirea Krasnogorsk, care era foarte departe de Kazan, pentru a face o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care fusese adusă din Persia. În 1661, o copie meşteşugită a Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu era trimisă din Arkhangelsk. Ea a devenit foarte venerată de populaţia locală. Ulterior, această icoană a fost aşezată în Catedrala înăţată în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În secolul al XVIII-lea, ţăranii evlavioşi din Satul Kliucearev, din zona Korcev, provincia Tver, s-au prezentat la cel ce avea în grijă Catedrala Arhanghelului, din Moscova, cu o copie a Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu, care devenise foarte apreciată de localnici, pe când o cultură de secară fusese ameninţată de distrugere, la sfârşitul anilor 1860. Câmpurile vaste cu culturi fuseseră distruse de un vierme necunoscut şi nimic nu mai putea fi folosit. Drept urmare, ţăranii s-au rugat pentru ajutor, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cărei Icoană Georgiană ei o cinsteau. După o procesiune în jurul câmpurilor, cu Icoana, o ploaie torenţială s-a iscat brusc, ca niciodată. Curenţii de apă au inundat şi scos la suprafaţă viermii din pământ, care au fost mâncaţi de un stol mare de păsări.

Alte copii venerate ale Icoanei Georgiene a Maicii lui Dumnezeu mai pot fi văzute şi în Biserica “Apărătoarea” din Voronţov şi în Biserica Sfântă Cruce din oraşul Tula.

Icoana Georgiană a dispărut, după închiderea Mânăstirii (1920-1922), iar mai târziu a fost returnată acesteia. În raportul său din 1946 faţă de Patriarhia Moscovei, Episcopul Leontie (Smirnov) de Arhangelsk afirma că Icoană Georgiană a fost purtată într-o procesiune, care a avut loc la Arhangelsk în 1946. Soarta ulterioară a Icoanei Georgiene rămâne necunoscută.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /