Icoana Gârbovăţ a Maicii Domnului

Icoana Gârbovăţ a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost recunoscută ca făcătoare de minuni, în anul 1859, dar a fost venerată de credincioşii Eparhiei de Chişinău încă dinainte.

Această Icoană a fost dusă la Mânăstirea Gârbovăţ (Basarabia, România), în anul 1790.

Din alte surse istorice, mai aflăm:

   Originea Icoanei este necunoscută. Apariția sa în Mânăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Gârbovăț, în Moldova, este asociată cu un eveniment care a avut loc cu puțin timp înainte de Crăciunul din 1790. Atunci, colonelul Nicolae Alexeevici Albaduev ajunsese la mânăstire din regiunea Moscovei pentru a-și vizita vechiul prieten, pe starețul Pahomie. Acolo, i s-a întâmplat un incident tragic: un cal l-a azvârlit pe colonel, provocându-i o rană fatală. Acest lucru se întâmpla pe 14 decembrie, iar pe 17 decembrie colonelul a fost înmormântat în biserica având hramul Sfântului Nicolae, a mănăstirii. Ulterior, rudele aceluia au mers la Mânăstirea Gârbovăț ducând cu ele, ca dar, partea de moștenire de drept din familie  - o Icoană străveche a Maicii Domnului transmisă din generație în generație. De atunci, Icoana a început să fie numită Gârbovăț.

   De trei ori în istoria mânăstirii sfântul așezământ monahal a fost distrus de turci, dar de fiecare dată, întorcându-se la mănăstirea profanată, frații au găsit printre resturile arse, neatinsă, Icoana Maicii Domnului. Aceasta avea doar marginile pânzei afumate, iar vopseaua fiartă pe alocuri. Însă, chipul Maicii Domnului, al Pruncului Hristos și mâinile acestora au rămas intacte.

   Locuitorilor li s-a confirmat în repetate rânduri că Maica Domnului proteja mânăstirea, în special în timpul epidemiei de ciumă și holeră.

   Închinătorii au adus diverse daruri Icoanei, pentru împodobirea ei. Astfel, un anume Ștefan Lupov (mai târziu monahul Serapion) și soția sa Elena Ivanova (care a depus jurăminte monahale sub numele Elpidia, în Schitul "Adormirea Maicii Domnului" din Tambov) au împodobit Icoana cu o ferecătură din argint; acest lucru a avut loc pe 31 martie 1816. Iar sub Arhimandritului Ieronim, ferecătura a fost aurită și i s-au adăugat pietre prețioase, Icoana fiind așezată astfel sub sticlă.

   Toate minunile săvârșite prin Icoană au fost înregistrate și verificate de mai multe ori. Aceasta a fost recunoscută ca fiind făcătoare de minuni, în anul 1859.

   În 1861, în timpul unei procesiuni cu Icoana de la Chișinău la mânăstire, un bărbat care nu se mai putea mișca, Grecin-Ludwig, și un preot Nichifor, din satul Gordinești, care suferea de febră, au fost vindecați. În același an, fiica de 5 luni a preotului Bartolomeu Ușanevici a primit și ea vindecare.

   În 1862, trei copii s-au infectat cu rabie, în urma unei mușcături de animal. Unul dintre ei, fiul unui preot, a fost trimis imediat la Chișinău să se roage înaintea Icoanei făcătoare de minuni și a supraviețuit, în timp ce ceilalți copii și-au pierdut viața.

   La începutul secolului al XX-lea, istoria Icoanei a fost asociată cu Sfântul Mucenic Serafim (Ciciagov). În 1908, fusese numit Episcop de Chișinău și de Hotin și a introdus obiceiul de a săvârși slujbe săptămânale în fața Icoanei, cu citirea unui Acatist.

   Imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Icoana originală a Maicii Domnului de la Gârbovăț a fost așezată la Kiev, în Catedrala Vladimir. În timpul războiului, comandantul militar german Friedrich Paulus dusese Icoana la Stalingrad. Acolo, în luptă, Icoana a fost luată de generalul Iukov și dusă cu el la Berlin. În 1945, Icoana a fost mutată la Catedrala Vladimir din Kiev.

   În mai 1995, Mânăstirea "Adormirea Maicii Domnului" a fost redeschisă și, de atunci, Icoana Gârbovăț se află acolo iarna și primăvara (până la Paște), iar în restul timpului este purtată și așezată în bisericile din Chișinău și satele înconjurătoare.

   În ceea ce privește stilul iconografic, Icoana de la Gârbovăț aparține tipului Hodighitria. Pruncul Iisus este așezat pe mâna stângă a Maicii Domnului, în mâna stângă are un pergament, iar cea dreaptă este reprezentată în semn de binecuvântare. Icoana este pictată pe pânză lipită pe o placă văruită.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2026, (cu adaptări și adăugiri la o variantă a articolului publicat în septembrie 2021).