Icoana din Poceaev a Maicii lui Dumnezeu

În anul 1340, doi călugări veneau şi se stabileau într-o peşteră de pe dealul unde se află astăzi mânăstirea. După ce şi-au făcut canonul obişnuit de rugăciune, unul dintre ei a mers pe vârful dealului şi, dintr-o dată, a văzut-O pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în picioare pe o stâncă, fiind înconjurată de flăcări. El l-a chemat pe celălalt călugăr, care, de asemenea, a fost martor minunii. Un al treilea martor al viziunii a fost ciobanul Ioan Boşoi. El a alergat pe deal, iar cei trei l-au slăvit pe Dumnezeu. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a lăsat amprenta piciorului drept, pe piatra pe care stătea, iar aceasta s-a umplut de apă. Din acel moment, mulţi oameni au fost vindecaţi la acest izvor minunat.

În 1559, Mitropolitul Neofit al Constantinopolului, în călătoria sa prin Volnia, o vizita pe nobila Ana Goiskaia, care locuia pe moşia Orloa, nu departe de Poceaev. Drept binecuvântare, la plecare i-a lăsat Anei o icoană a Maicii lui Dumnezeu, pe care o adusese din Constantinopol. O strălucire venită din icoană a început, apoi, să fie observată.

În 1597, fratele Anei, Filip, a fost vindecat de o boală, sub ochii unui călugăr care vieţuia pe Dealul Poceaev. Apoi, icoana făcătoare de minuni a fost dăruită călugărului. Icoana a fost aşezată într-o biserică ridicată în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. O mânăstire a fost, mai târziu, înfiinţată acolo, iar Ana Goiskaia a oferit o mare parte din banii necesari construirii.

Între cele mai faimoase amintiri ale ajutorului oferit de Regina Cerului prin intermediul Icoanei sale făcătoare de minuni din Poceaev, se numără şi aceasta: un călugăr de la Mânăstirea Poceaev a fost luat captiv, de către tătari. Rămânând sclav, el stătea mereu cu gândul la Mânăstirea Poceaev, la lucrurile sfinte, la slujbele dumnezeieşti şi la cântările din biserică. În special, călugărul şi-ar fi dorit să se afle, în Poceaev, la Sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. S-a rugat Maicii lui Dumnezeu, pentru eliberarea sa din captivitate şi, dintr-o dată, prin rugăciunile Preasfintei Fecioare, zidurile celulei au dispărut, iar călugărul se afla, în picioare, înaintea zidurilor Mânăstirii Poceaev.

Icoana Poceaev este cinstită pe 8 septembrie şi, de asemenea, în Vinerea din Săptămâna Luminată şi pe 23 iulie.

Pe 23 iulie, are loc cinstirea apariţiei minunate a Icoanei Maicii Domnului Poceaev, care salva mânăstirea locală, de atacul tătarilor şi al turcilor.

Icoana Poceaev a Maicii lui Dumnezeu se numără printre cele mai venerate obiecte sacre ale Bisericii Ortodoxe. Aflată astăzi în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Poceaev, în Ucraina, icoana este vestită în întreaga lume slavă, fiind venerată în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria şi în alte locuri. Creştinii de alte confesiuni venerează, de asemenea, Icoana Poceaev, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Icoana făcătoare de minuni este preţuită în Lavra Poceaev, de peste 400 de ani.

Numeroase minuni au avut loc înaintea Icoanei Sfinte, iar acestea sunt înregistrate în cărţi speciale aflate în mânăstire. Cărţile cuprind mărturisirile personale ale oamenilor care s-au rugat înaintea Icoanei Poceaev şi au fost vindecaţi de bolile lor, eliberaţi de duhuri necurate sau din robie. Mulţi păcătoşi au fost aduşi la pocăinţă.

Ziua de sărbătorire 23 iulie, în cinstea Icoanei Poceaev a Maicii lui Dumnezeu, a fost stabilită pentru a comemora salvarea Lavrei Adormirea Maicii Domnului de sub un asediu al turcilor, din perioada 20-23 iulie 1675.

În vara anului 1675, în timpul Războiului Zbarajsk cu turcii, pe vremea domniei regelui polonez Ioan Sobieski (1674-1696), regimentele compuse din tătari sub comanda han-ului Nurredin, prin Vişneveţ au năvălit asupra Mânăstirii Poceaev, înconjurând-o din trei laturi. Zidurile slabe ale mânăstirii şi clădirile sale din piatră nu au oferit multă protecţie împotriva asedierii. Stareţul Iosif (Dobromirschi) le-a cerut fraţilor şi credincioşilor laici să se roage mijlocitorilor Cereşti: Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Sfântului Iov din Poceaev (28 octombrie).

Călugării şi oamenii s-au rugat cu străruinţă, cu metanii înaintea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu şi a raclei conţinând sfintele moaşte ale Sfântului Iov. La răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei de 23 iulie, în timp ce tătarii se pregăteau să atace mânăstirea, stareţul a cerut să se cânte un Acatist către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. La cuvintele de început, Maica Domnului a apărut, dintr-o dată, deasupra bisericii, cu “un omofor desfăcut, alb stralucitor”, cu îngeri purtând săbii scoase din teacă. Sfântul Iov stătea lângă Maica lui Dumnezeu, plecându-se către Ea şi rugându-se Ei să apere mânăstirea.

Tătarii au crezut că Oastea Cerească era o închipuire şi, în confuzia lor, au început să lanseze săgeţi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi către Sfântul Iov, dar săgeţile se întorceau, rănind chiar pe cei care le trăgeau. Inamicul, cuprins de groază, a fugit panicat, călcându-se şi ucigându-se unul pe celălalt. Apărătorii mânăstirii i-au urmărit şi au luat mulţi ostateci. Mai târziu, unii dintre cei prinşi aveau sa se convertească la credinţa ortodoxă şi să rămână, după aceea, în mânăstire.

În anul 1721, Poceaev a fost ocupată de uniaţi (greco-catolici). Chiar şi în acele vremuri dificile pentru Lavră, cronicile mânăstirii amintesc 539 de minuni ale Icoanei Poceaev. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un nobil, Nicolae Potoţchi, devenea binefăcător al Lavrei Poceaev, prin următoarea circumstanţă minunată: după ce l-a acuzat pe vizitiul său, de răsturnarea căruţei sale trase de cai, contele a scos un pistol, pentru a-l împuşca. Vizitiul, întorcându-se spre Muntele Poceaev, şi-a întins mâinile şi a strigat: “Maica lui Dumnezeu din Icoana Poceaev, salvează-mă!”.

De câteva ori, Potoţchi a tot încercat să tragă cu pistolul, dar nu a reuşit niciodată, focul neaprinzându-se şi vizitiul rămânând în viaţă. Potoţchi a mers imediat la Icoana făcătoare de minuni şi s-a hotărât să se dedice cu totul şi să închine întreaga sa avere construirii mânăstirii. Cu banii pe care i-a dăruit, s-au construit Catedrala Adormirii Maicii Domnului, precum şi alte clădiri pentru fraţi.

Returnarea Mânăstirii Poceaev către Biserica Ortodoxă, în 1832, a fost marcată de vindecarea minunată a Anei Akimcicova, care nu putea să vadă, venită în pelerinaj la Sfântul Altar împreună cu bunica ei de şaptezeci de ani, din Kremeneţ-Podolsk, de la 200 km distanţă. În amintirea acestui eveniment, Arhiepiscopul de Volnia, Arhimandritul Inochentie din Lavră (1832-1840) a cerut ca un Acatist să fie citit de atunci înainte, în fiecare zi de sâmbătă, înaintea Icoanei făcătoare de minuni. În timpul Arhimandritului Agatanghel, Arhiepiscop al Volniei (1866-1876), a fost construit un paraclis separat, în galeriile Bisericii Preasfintei Treimi, care a fost sfinţit pe 23 iulie 1875, în memoria biruinţei asupra tătarilor.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /