Frumuşeni de Arad: de la Mânăstirea Bistra de altădată, la… Bizere. Arheologie, istorie şi slujire Părintească

În iulie 1765, împărăteasa Maria Tereza semna un ordin de evacuare a populației băștinașe din zona Serdin a Aradului, și trimiterea ei într-o zonă din Banatul Sârbesc, mlăștinoasă cu papură și stuf.

Motivația acestui demers a fost pregătirea zonei, pentru a fi populată cu etnici șvabi, cel mai probabil ca o revanșă în fața Reformei, dorindu-se întărirea elementului catolic, prin aducerea șvabilor în această zonă.

Locuitorii de aici au fost trimiși în Toracul Mic, de lângă Vârșeț. Cei de acolo, în anul 1967, după cum se menţionează, au sărbătorit cu mult fast cei 200 de ani de la ajungerea lor acolo, din Serdin. Până astăzi, locuitorii își spun lor înşişi serdinenți, după denumirea vechiului sat din Valea Mureșului: Serdin”.

Biserica Frumuşeni – Arad
– foto:Primăria Frumuşeni –

Astăzi, vechiul sat Serdin poartă numele de Frumuşeni, aflându-se, teritorial, inclus în Protopopiatul Arad, iar parohia ortodoxă a acestui sat a găzduit, în data de 11 mai 2021, o întrunire, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepscop Timotei al Aradului, ocazie cu care au fost expuse şi datele istorice prezentate mai sus. Acestea au fost prezentate chiar de către Părintele Paroh din Frumușeni, Sorin Higioșan, în cadrul familiarizării pe care a dorit sa o facă, celor prezenţi la discuţie, cu istoria comunităților de credincioși ortodocși români din Banatul Sârbesc.

11 mai 2021, întrunire în Biserica Frumuşeni – Arad
din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepscop Timotei al Aradului

Un alt element inedit legat de aceeaşi localitate, a fost adus în atenţia noastră, de Dl. Profesor în Istorie Traian Mihuț, care a amintit despre perioada medievală, când Frumușeni-ul era loc de odihnă și de schimburi comerciale, fiind pe atunci al doilea mare port după Lipova, în cetate efectuându-se vama pentru comerțul cu sare pe Râul Mureș. Pe atunci, în Frumuşeni, exista Sfânta Mânăstirea Bizere.

Biserica Frumuşeni, interior, catapeteasmă – PS Părinte Emilian

Acad. Ștefan Pascu amintea, despre zona Frumuşeni-ului din acea perioadă: “Transilvania s-a îmbogățit cu un nou târg”.

Cetatea Frumușeni, conform unui raport pus la dispozitie de Pr. Dan-Dorin Mândra, a fost cucerită de către răsculații lui Gheorghe Doja. În 1718, ajunge să fie cucerită de către turci.

Participând, cu unele date descoperite în scrieri de specialitate în limba germană, adăugăm că prima înregistrare documentară a Frumușeni-ului datează din perioada anilor 1080-1090, deși urme ale aşezării în această zonă provin din Epoca Bronzului. Pe teritoriul comunei, la locul cunoscut sub numele de “Dosul Căprii”, a fost descoperită o așezare armată care aparținea perioadei menționate mai sus și două așezări originare din Epoca Fierului.

Parohia Frumușeni, în frunte cu PS Emilian
(foto de arhivă: Duminica a 30-a după Rusalii, 26/11/2017)
Sit-ul arheologic Frumuşeni Mânăstirea Bizere
– foto: Primăria Frumuşeni –

Frumușeni-ul, în germană cunoscut ca “Schöndorf”, iar în maghiară drept Szépfalu, este o comună în județul Arad, aflată în partea de nord-est a platoului Vinga. Comuna Frumuşeni este compusă din două sate: Aluniș (Traunau, Cseralja) și Frumușeni (situat la 17 km de Arad). Acestea au făcut parte din comuna Fântânele până în 2004, când au fost despărţite. Alunișul a fost înființat în 1785 (ca Traunau) în timpul colonizării Joseph-ine, în primul rând de vorbitori de limba germană, coloniștii catolici.

Sit-ul arheologic Frumuşeni Mânăstirea Bizere se află la 1.5 km nord-est de localitatea Frumuşeni şi la 12 km est de Arad, în lunca Mureşului, pe malul stâng al Mureşului, în locul numit “Fântâna turcului”. În anul 1183, a fost atestată pentru prima dată o abatie care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, pentru ca, la sfârşitul secolului al XII-lea, Mânăstirea Bizere să apară ca funcţionând drept lăcaş benedictin, sub patronaj regal.

Mai multe excavări din ultimii ani au identificat un complex de clădiri monumentale (un palat / port cu două niveluri, de 23 de metri, două biserici, un turn, un puț, palisade, șanțuri și alte componente de construcție, ceramică locală, piese sculptate, monede, lianți de cărți, podoabe, fragmente de bucăți de îmbrăcăminte, vase de bronz, cuțite, sticlă și vase. De asemenea, a fost descoperit un cimitir, format din trei sute de morminte.

În 2003, arheologii au descoperit şapte metri pătraţi de mozaic, al complexului mânăstiresc descoperit aici, despre care se spune că nu ar reprezenta nimic altceva decât artă bizantină de cea mai pură expresivitate şi calitate, care datează din secolul al IX-lea.

Mozaicul descoperit de arheologi în interiorul ruinelor fostei Mânăstiri Bizere
Frumuşeni – Arad

Mozaicul a fost descoperit în interiorul ruinelor fostei Mânăstir Bizere, care a funcționat între secolul al XII-lea și al XVI-lea. În această perioadă, zona aparținea Regatului Ungariei. Sunt discuţii pe marginea originii ortodoxe sau romano-catolice a mânăstiri, deci şi a mozaicului. Dovezile arheologice în sine par insuficiente pentru a decide în acest sens. Suprafața mozaicată este constituită din mai multe mozaicuri policrome, frumos artizanale, reprezentând animale, elemente florale, solare și geometrice reale sau imaginate. Un centaur, un urs, un iepure, o pasăre de pradă prinzând un pește, par să ilustreze lupta alegorică dintre bine și rău. Mozaicurile conțin, de asemenea, mai multe cruci cu brațe egale, încadrate de pătrate și înflorate, sugerând calea spre mântuire. Descoperirea Bisericii Ortodoxe confirmă o ipoteză mai veche a histografiei românești, care sugerează că ordinele catolice (cistercienii, benedictinele), au preluat de la creștinii ortodocși o serie de mănăstiri, dintre care una este şi Mânăstirea Bistra (nume transformat în Bizere). Mănăstirea catolică și-a încheiat existența în 1551, după o invazie otomană. 

Tot legat de localitatea Frumuşeni, nu trebuie uitate nici atelierele de împletit nuiele din Frumuşenii de altădată, frumoasele obiecte rezultate din munca localnicilor fiind răspândite în toate colţurile României şi în zeci de state ale lumii. Folosindu-se de experienţa seculară, cât şi de posibilitaţile oferite de materia primă special plantată şi aclimatizată aici, răchita roşie hibridă, sute de muncitori se ocupau cu artizanatul, împletind cele mai variate coşuri şi alte articole, în sute de modele.

/ Slava lui Dumnezeu – un articol Lăcaşuri Ortodoxe, 2021 /

[arad]

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.