Duminica Ortodoxiei

Prima Duminică a Marelui Postul Mare este numită Duminica Ortodoxiei, deoarece cinsteşte reluarea cinstirii icoanelor sfinte şi a triumfului Credinţei Ortodoxe împotriva oricărei erezii a iconoclaştilor, adică a acelor eretici care au refuzat să cintească sfintele icoane. Pentru mai bine de o sută de ani, Biserica a suferit în urma cumplitei doctrine a iconoclasmului.

Primul împărat care a persecutat Biserica a fost Leo din Isauria, iar ultimul a fost Teofil, soţul Sfintei Teodora (11 februarie) – care a domnit după moartea soţului ei şi a restabilit Ortodoxia, pe vremea Patriarhului Metodie (14 iunie). Împărăteasa Teodora a proclamat public că nu sărutăm icoanele ca semn de închinare, nici nu le cinstim ca pe “dumnezei”, ci ca pe imagini ale Prototipului lor.

În anul 843, în Prima Duminică a Postului cel Mare al Paştilor, Sfânta Teodora şi fiul ei, Împăratul Mihail, au reluat cinstirea icoanelor sfinte, în mod public, împreună cu clerul şi poporul. De atunci, acest eveniment a fost cinstit şi comemorat an de an, pentru că a definit pentru totdeauna că nu ne închinăm icoanelor în sine, ci că este vorba despre cinstirea şi slăvirea tuturor Sfinţilor pe care ele îi înfăţişează. Ne închinăm, însă, cu ceea ce înseamnă în fapt închinare, doar Unuia Singur Dumnezeu, Cel în Treime Slăvit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi nimănui altcuiva, niciunui sfânt şi niciunui înger.

La începuturi, în această Duminică erau cinstiţi în mod special Sfinţii Părinţi Moise, Aaron şi Samuel. Versetele de la Aleluia, rânduite pentru ziua de astăzi la Sfânta Liturghie, reflectă această cinstire de demult.