Cei nouă Mucenici din Perge, în Pamfilia

În timpul domniei lui Diocleţian (284-305), nouă Mucenici Sfinţi – Leontie, Atos, Alexandru, Kneos, Mnesitei, Chiriac, Minie şi Euclie – au fost duşi la moarte, în Perge, în Pamfilia. Opt dintre ei erau lucrători ai câmpului, iar Minie era dulgher. Erau creştini încă din copilărie şi au rămas tot astfel, odată cu creşterea în vârstă.

Într-o seară, toţi au decis să sufere mucenicie pentru Hristos, aşa încât au mers la templul păgân al lui Artemis şi au distrus toţi idolii. După aceasta, au fost arestaţi de păgâni, care i-au supus încercărilor şi chinurilor. Mai întâi le-au ars şi strunjit trupurile, cu gheare de fier. În cele din urmă, au luat torţe şi i-au străpuns în ochi. Apoi, au fost aruncaţi în închisoare, fără mâncare sau apă.

După un timp, au fost scoşi şi aruncaţi într-o cuşcă plină cu fiare sălbatice, pentru a fi devoraţi de acelea. Deşi animalele nu fuseseră hrănite, au rămas liniştite, fără a le face vreun rău Sfinţilor. Văzând acest lucru minunat, cei prezenţi, uimiţi, aveau să strige: “Mare este Dumnezeul creştinilor”.

Apoi, a avut loc o altă minune: pe loc, s-a făcut zgomot de tunet, un fulger a strălucit şi o ploaie a început să cadă. În acelaşi timp, s-a auzit o voce, chemându-i în Ceruri pe Sfinţi. De îndată ce sfinţii au auzit acea voce, s-au umplut de bucurie. Ca urmare, tiranul s-a înfuriat atât de tare, încât a poruncit soldaţilor săi să le taie capetele. Astfel, suferinţa celor nouă Sfinţi a ajuns la capăt, aceştia intrând în Împărăţia ce veşnică. Ei sunt cinstiţi pe 1 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /