În anul 1227, sultanul Jalal al-Din de Khwarazm şi armata sa de turkmeni au atacat Georgia. În prima zi a bătăliei, armata georgiană i-a respins pe invadatori, pe măsură ce se apropiau de Tbilisi. În acea noapte, totuşi, un grup de persani care trăia în Tbilisi a deschis în secret porţile şi a chemat armata inamică în oraş.
Potrivit unui manuscris, această zi a fost descrisă ca fiind cea mai teribilă din istoria georgiană: “Cuvintele sunt neputincioase în a exprima ce distrugeri a provocat inamicul: i-a smuls pe sugari de la sânii mamei lor, i-au izbit cu capetele de pod, privind cum le săreau ochii din cranii…. ”
Un râu de sânge curgea prin oraş. Turcii le-au tăiat mădularele cele ascunse copiilor mici, au violat femeile şi au înjunghiat mamele, lăsându-le să moară deasupra trupurilor rămase fără viaţă ale copiilor lor. Întregul oraş era cuprins de sunetul plânsetelor şi de jale. Râul şi străzile oraşului erau pline de moarte.
Sultanul a ordonat ca turla Catedrala Sioni să fie sfărâmată şi acolo să fie aşezat tronul lui vicios. Şi tot la porunca lui, icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Mântuitorul nostru au fost scose din Catedrala Sioni şi aşezate în mijlocul podului de pe Râul Mtkvari. Invadatorii i-au târât pe oameni la pod, ordonându-le să-l traverseze şi să scuipe asupra icoanelor sfinte. Cei care au trădat credinţa creştină şi au batjocorit icoanele şi-au cruţat viaţa, în timp ce mărturisitorii ortodocşi au fost decapitaţi.
O sută de mii de georgieni şi-au sacrificat viaţa închinându-se icoanelor sfinte. O sută de mii de capete au fost, atunci, tăiate, iar trupurile decapitate erau purtate de curentul sângeros al Râului Mtkvari.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
