Arderea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Sava

Catedrala Sfântul Sava, din Belgrad

După mutarea sa la Domnul în Târnovo, Bulgaria, din 14 ianuarie 1235, Sfântul Sava a fost îngropat în Catedrala celor Patruzeci de Mucenici. Pe 6 mai 1237, sfintele sale moaşte erau purtate în procesiune, de la Mânăstirea Târnovo, până la Mânăstirea Mileşevo din Serbia. Când s-a deschis racla, sfintele moaşte s-au dovedit a fi nestricăcioase şi izvorau un miros parfumat fără seamăn. În 1253, Biserica Ortodoxă Sârbă l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Sava, ca fiind sfânt.

După Bătălia din Kosovo, în 25 iunie 1389, naţiunea sârbă a căzut sub jugul turcesc. În acea perioadă, sârbii au continuat să viziteze mormântul Sfântului Sava, cerându-i să le dea puterea de a suporta asupririle pe care le sufereau din mâinile turcilor. Icoana sa a fost pictată pe steaguri, iar credincioşii s-au îndreptat către Sfânt pentru încurajare, mângâiere şi vindecare.

Sârbii s-au revoltat în 1595, conduşi fiind de Patriarhul Ioan Kantul şi de alţii. Sinan Paşa, conducătorul oastei turcești în Belgrad, a trimis soldaţi să zdrobească rebeliunea. Sultanul Mahomed al II-lea a ordonat ca sfintele moaşte ale Sfântului Sava să fie arse. În Sfânta şi Marea Marţi, turcii au scos sfintele moaşte ale Sfântului Sava, din Mânăstirea Mileşevo. A doua zi, pe 27 aprilie, au urcat pe Dealul Savinac, din Vrachar, şi au dat foc sfintelor moaşte.

În loc să deznădăjduiască, sârbii s-au aprins și mai mult de dragoste pentru Hristos, pentru Sfânta Ortodoxie şi pentru Sfântul Sava. Deşi sfintele moaşte ale Sfântului Sava au fost distruse, oamenii au continuat să-l venereze şi să pomenească, în fiecare an, inclusiv arderea sfintelor sale moaşte.

După independenţa naţională din 1879, a existat o propunere de ridicare a unei biserici în cinstea Sfântului Sava. În 1895, cei 300 de ani de la Arderea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Sava au fost cinstiţi prin construirea unei biserici pe locul unde sfintele moaşte fuseseră arse. O bisericuţă provizorie a fost ridicată în anul următor, dar nu a fost posibilă construirea unei catedrale mari, până după Al Doilea Război Mondial. În 1927, Patriarhul Varnava a anunţat un concurs pentru arhitecţi, aceștia trebuind să prezinte schiţe pentru catedrală. În 1935, au fost aleşi arhitecţii şi a început construcţia.

Pe vremea celui de-Al Doilea Război Mondial lucrările s-au oprit, apoi comuniştii confiscând și ei puterea. Abia în 1984, Patriarhul Gherman a primit aprobarea Guvernului, pentru reluarea construcţirii. Pe 25 iunie 1989, Patriarhul Gherman a slujit prima Dumnezeiască Liturghie în Catedrala Sfântului Sava, turlele acestui sfânt lăcaș înălţându-se deja deasupra oraşului Belgrad.

Până în prezent, dăinuie o faimoasă zicală sârbească: “Sinan Paşa a pus foc, trupul lui Sava a ars, dar amintirea și slăvirea lui Sava nu au ars”.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023