Apariţia Icoanei Iviron a Maicii lui Dumnezeu

Icoana Iviron a Maicii lui Dumnezeu (care este păstrată pe Muntele Athos) se afla în casa unei anumite văduve pioase, care trăia lângă Nicea. În timpul împăratului Teofil, icoana a ajuns în casa acestei creştine, iar unul dintre soldaţi avea să  lovească Icoana Maicii lui Dumnezeu, cu o suliţă. Sângele a început să curgă, din locul unde a fost lovită.

Văduva, temându-se de distrugerea ei, a promis soldaţilor imperiali bani şi i-a implorat să nu atingă icoana până dimineaţă. Când soldaţii au plecat, femeia şi fiul său (mai târziu călugăr athonit), au trimis sfânta icoană pe mare, pentru a o salva. Icoana, aflată în poziţie verticală deasupra apei, plutea către Athos.

Timp de câteva zile, călugării atoniţi au văzut un stâlp de foc pe mare, ridicându-se până la ceruri. Au coborât la ţărm şi au găsit icoana sfântă stând pe apă. După o Slujbă a Paraclisului, de mulţumire, un călugăr îmbunătăţit al Mânăstirii Iviron, Sfântul Gavriil (12 iulie), avusese un vis în care Maica lui Dumnezeu îi apăruse şi i-a dat instrucţiuni. Aşa că a intrat în apă şi a luat icoana sfântă, aşezând-o în biserică.

În ziua următoare, icoana nu a mai fost de găsit în interiorul bisericii, ea aflându-se la porţile mănăstirii. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat Sfântului Gavriil, spunând că nu dorea ca icoana să fie păzită de călugări, ci mai degrabă ca ea să le fie lor protectoare.

După aceasta, icoana a fost aşezată deasupra porţilor mănăstirii. Prin urmare, această icoană a fost numită “Portăriţa” (13 octombrie). Aceasta se arată în Acatist:

„Bucură-te, cea plină de har Portăriţă, care deschizi credincioşilor porţile Raiului”.

Maica lui Dumnezeu a promis Sfântului Gavriil că harul şi mila Fiului ei faţă de călugări vor continua atâta timp cât icoana va rămâne în mânăstire. Din acest motiv, se crede că eventuala dispariţie a Icoanei Iviron din Muntele Athos ar fi un semn al sfârşitului lumii.

Apariţia Icoanei Iviron este cinstită pe 31 martie, icoana fiind totodată cinstită şi pe 12 februarie, 13 octombrie (sosirea sa la Moscova, în 1648) şi în Marţea Luminată (cinstirea aparitiei icoanei într-un stâlp de foc la Muntele Athos şi recuperarea ei de către Sfântul Gavriil). 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe