Aflarea Sfintelor Moaşte ale Sfintei Cuvioase şi Drept-Credincioase Marea Prinţesă Ana de Caşin, făcătoare de minuni

Deschiderea mormântului Sfintei Ana avea loc în 1649, iar mai multe vindecări minunate au avut loc în acel moment. Clerul şi cetăţenii din Caşin au cerut Ţarului Alexie (care a domnit între 1645-1676) să dea ordin ca Sfintele Moaşte ale Prinţesei Ana să fie examinate.

Pe 21 iulie 1649, Arhiepiscopul Iona de Kazan şi unii clerici locali au deschis mormântul şi au găsit Sfintele Moaşte ale Sfintei şi Drept-Credincioasei Prinţese Ana, neputrezite.

În 1650, se întrunea un Sinod al Bisericii Ruse, luând decizia să o numere pe Prinţesa Ana între Sfinţi, fiind alcătuită o slujbă bisericească pentru ea şi devenind venerată în întreaga Rusie. Aflarea Sfintelor Moaşte ale Sfintei Ana din Kaşin este cinstită pe 21 iulie.

Prinţesa Sfântă şi Drept-Credincioasă Ana din Kaşin, fiică a domnitorului Dimitrie Borisovici al Rostovului, devenea în 1294 soţia Sfântului Prinţ Mihail Iaroslavici din Tver, care a fost ucis de mongolii şi tătarii Hoardei, în 1318 (22 noiembrie). După moartea soţului ei, Ana s-a retras în Mânăstirea Sofia (Înţelepciunea) din Tver şi a primit tunsura monahală, cu numele de Eufrosina. Mai târziu, ea s-a mutat la Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Caşin, devenind schimonahie cu numele Ana. A adormit întru Domnul, pe 2 octombrie 1338.

Fiii Sfintei Ana au imitat, de asemenea, mărturisirea tatălui lor, în Hristos. Dimitrie Mihailovici fusese ucis de Hoardă, pe 15 septembrie 1325; iar mai târziu, Alexandru Mihailovici, Prinţ de Tver, era ucis împreună cu fiul său Teodor, pe 29 octombrie 1339.

Minunile săvârşite la mormântul Sfintei Ana au început să apară în 1611, în vremea asedierii Caşin-ului de către forţele polono-lituaniene. A avut loc, de asemenea, un mare incendiu în oraş, fără a provoca multe daune. Sfânta, îmbrăcată în schima monahală, a apărut înaintea lui Gherasim, un gardian grav bolnav al Catedralei Adormirea Maicii Domnului. Ea i-a promis că se va face bine, dar s-a plâns: “Oamenii nu arată niciun respect pentru mormântul meu. Ei ignoră până şi amintirea mea! Nu ştii că am cerut Domnului şi Maicii Sale să salveze oraşul de duşmani şi să fie cruţat de multe greutăţi şi rele?”. Ea i-a cerut să spună preoţilor, să aibă grijă de mormântul ei şi să aprindă o lumânare acolo, înaintea Icoanei lui Hristos cea Nefăcută de Mână Omenească.

La Sinodul din 1649, s-a decis să fie dezgropate Sfintele Moaşte, pentru venerare generală, şi să fie canonizată Sfânta Prinţesă Ana, în rândul sfinţilor. Dar, în 1677, Patriarhul Ioachim propunea Sinodului Moscovei ca venerarea ei în întreaga Rusie să fie întreruptă, din cauza schismaticilor numiţi “vechii credincioşi”, care se foloseau de numele Sfintei Ana din Caşin în scopuri proprii, legându-se de următorul fapt: când a fost îngropată, mâna sa era aşezată ca făcând semnul sfintei cruci doar cu două degete (precum schismaticii amintiţi), şi nu cu trei. Cu toate acestea, amintirea Sfintei Ana, care a primit cununa slavei de la Hristos, nu a putut fi ştersă printr-o hotărâre scrisă. Oamenii au continuat să o iubească şi să o venereze, multe minuni săvârşindu-se la mormântul ei.

Aşa încât, pe 12 iunie 1909, avea loc… cea de-a doua canonizare, fiind stabilită şi ziua de sărbătorire universală. Viaţa ei, acum deja scrisă, o descrie ca fiind un model de frumuseţe duhovnicească şi de curăţie şi un exemplu pentru generaţiile viitoare.

În cele din urmă, venerarea în toată Biserica, a Sfintei Ana, a fost restaurată în 12 iunie 1909. În perioada sovietică, cu toate acestea, sfintele moaște ale Sfintei Ana au fost luate din catedrală și s-au mutat de mai multe ori. În cele din urmă, pe 25 iunie 1993, sfintele ei moaște rtau returnate Catedralei Învierii din Caşin.

În ziua de 12 iunie, anual, este cinstită Mutarea cu cinste a Sfintelor sale Moaşte de la Catedrala de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, în Catedrala din piatră a Învierii, fapt întâmplat în anul 1650.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /