Aflarea sfintelor moaşte ale Sfântului nou mucenic Ilarion, Arhiepiscop de Veria

Noul Sfinţit Mucenic Ilarion (Troiţky) a adormit în Domnul la 15 decembrie 1929, după ce a petrecut şase ani în lagărele de muncă. Mitropolitul Serafim (Cicagov) de Leningrad a obţinut permisiunea autorităţilor de a lua trupul neînsufleţit al Sfântului Ilarion, de la spitalul închisorii, pentru a-l înmormânta. I-a pus veşmânt alb şi mitră, ducându-l la biserica Mânăstirii Novodevici din Leningrad. Când rudele Sfântului l-au văzut, abia l-au mai putut recunoaşte. O femeie, dintre acestea, a leşinat. Anii săi în lagărele de muncă îi schimbaseră înfăţişarea, dintr-un bărbat de patruzeci şi patru de ani, într-un bătrân cu păr cărunt.

Mitropolitul Serafim a condus Slujba Înmormântării, slujind alături de Arhiepiscopul Alexei (Simansky), viitor Patriarh al Moscovei, şi de alţi cinci ierarhi. Sfântul Ilarion a fost înmormântat în cimitirul Mânăstirii Novodevici din Leningrad.

Sfintele moaşte ale Sfântului Ilarion au fost descoperite pe 11 iulie 1998.

Pe 10 mai 1999, Sfântul Ilarion, Arhiepiscop de Veria, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă. În ajunul canonizării sale, sfintele moaşte ale Sfântului sfinţit mucenic au fost descoperite şi mutate din Sankt Petersburg la Moscova, fiind aşezate spre închinare în biserica Mânăstirii Sretensky.

Sfântul nou Mucenic Arhiepiscop Ilarion (Vladimir Alexievici Troiţky – numele său din lume), un teolog şi predicator remarcabil, apărător neînfricat al Sfintei Biserici a lui Hristos, s-a născut în jurul anului 1885.

Vlădica Ilarion a scris multe cărţi şi articole pe diverse teme, între care şi “Unitatea Bisericii”.

În timpul Sinodului din 1917, el a rostit un discurs strălucit, prin care cerea restaurarea Patriarhiei Moscovei, care fusese dizolvată de Ţarul Petru I în secolul al XVIII-lea. Când Sfântul Tihon (7 aprilie) a fost ales Patriarh, Sfântul Ilarion a devenit susţinătorul său.

Sfântul Ilarion a fost sfinţit Episcop, la 20 mai 1920, şi astfel marea făclie a fost aşezată în sfeşnic (conf. Luca 11:33). A petrecut doar şase luni lucrând cu Patriarhul Tihon.

Vlădica a fost arestat şi exilat în Arhanghelsk timp de un an, apoi a petrecut şase ani (1923-1929) într-un lagăr de muncă, la peste şapte kilometri de Solovki. Acolo, la debarcaderul Filomonov, el şi cel puţin alţi doi Episcopi erau angajaţi în prinderea peştilor şi repararea plaselor. Parafrazând imnurile Rusaliilor, Arhiepiscopul Ilarion remarca: “înainte, pescarii deveneau teologi. Acum teologii au devenit pescari”.

Arhiepiscopul Ilarion a fost unul dintre cei mai populari deţinuţi ai lagărului de muncă. Este amintit ca fiind înalt, robust şi cu păr castaniu. Bunurile personale nu însemnau nimic pentru el, aşa încât oferea întotdeauna lucrurile sale oricui le cerea. El nu a arătat niciodată supărare când oamenii îl deranjau sau insultau, ci rămânea vesel.

În vara anului 1925, Vlădica a fost luat din tabără şi plasat în închisoarea Iaroslav. Acolo, a fost tratat cu mai multă îngăduinţă, având parte de anumite privilegii. De exemplu, i s-a permis să primească unele cărţi religioase şi să poarte discuţii plăcute cu gardianul, în biroul aceluia. Sfântul Ilarion a considerat timpul petrecut la Centrul de Detenţie în Izolare Iaroslav ca fiind cea mai bună parte a detenţiei sale. În primăvara următoare, se întorcea la Solovki.

În 1929, comuniştii au decis să-l exileze pe Arhiepiscopul Ilarion, la Alma-Atu, în Asia Centrală. În timpul călătoriei sale spre sud, din nordul îndepărtat, Sfântul Ilarion a fost jefuit şi a îndurat multe lipsuri. Când a ajuns la Petrograd, era bolnav de tifos, infestat cu paraziţi şi îmbrăcat în cârpe. Când a fost informat că va trebui să fie ras, el a răspuns: “Acum puteţi face cu mine orice doriţi”. El scria, din spitalul închisorii: “soarta mea va fi decisă sâmbătă, 15 decembrie. Mă îndoiesc că voi supravieţui”.

Sfântul Ilarion a murit la vârsta de patruzeci şi patru de ani, în spitalul unei închisori din Petrograd, pw 15 decembrie 1929. Trupul său a fost aşezat într-un sicriu făcut în grabă din nişte scânduri. Mitropolitul Serafim (Cicagov) l-a aşezat într-un sicriu mai bun, înveşmântându-l cum se cuvenea, pentru înmormântarea pe care avea să o oficieze.

Sfântul Ilarion este cinstit pe 15 decembrie (mutarea sa la Domnul în anul 1929); 10 mai (canonizarea sa în 1999); în a treia Duminică după Rusalii (A Tuturor Sfinţilor din Sankt Petersburg); 11 iulie (aflarea sfintelor sale moaşte în 1998); în Duminica cea mai apropiată de 26 august (A Tuturor Sfinţilor Moscovei).

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/