Aflarea sfintelor moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov

Canonizarea Sfântului Serafim de Sarov (2 ianuarie), a avut loc în 1903, la şaptezeci de ani de la mutarea sa la Domnul. Pe 3 iulie 1903, Mitropolitul Antonie de Sankt Petersburg, împreună cu Episcopul Nazarie de Nijni-Novgorod şi Episcopul Inochentie de Tambov, mutau sfintele moaşte ale Sfântului, de la locul înmormântării lui, la Biserica Sfinţilor Zosima şi Savatie. Ţarul Nicolae al II-lea şi Ţarina Alexandra au donat o nouă raclă din chiparos, în care să fie adăpostite. Această raclă de chiparos a fost apoi aşezată în interiorul unei alte racle din stejar, rămânând în biserică până în ziua canonizării Sfântului.

La prânzul zilei de 16 iulie, în prima zi a festivităţilor, Mitropolitul Antonie a oficiat o Slujbă de Pomenire pentru amintirea veşnică a Ieromonahului Serafim, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Slujbe au avut loc şi în celelalte biserici ale mânăstirii.

A doua zi, Mitropolitul Antonie şi Episcopul Nazarie au oficiat o Sfântă Liturghie în Catedrala Adormirea Maicii Domnului. La ora 5:00 după-amiaza, clopotele Sarovului au început să răsune, anunţând sosirea Ţarului Nicolae şi a familiei sale. Mitropolitul Antonie i-a salutat şi apoi i-a condus în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, pentru o Slujbă de Mulţumire.

Familia regală a participat la Sfânta Liturghie, pe 18 iulie, şi s-a împărtăşit. Mai târziu în acea dimineaţă, o ultimă Slujbă a Parastasului pentru sufletul Ieromonahului Serafim a fost oficiată în Catedrală. Acestea au fost ultimele rugăciuni închinate lui ca slujitor plecat la Domnul. Din acel moment înainte, rugăciunile i-au fost adresate ca unui sfânt. La 18 după amaiza, clopotele răsunau din nou, pentru Vecernie – prima slujbă cu imnuri care îl cinsteau pe Sfântul Serafim, timp în care sfintele sale moaşte au fost aşezate spre închinarea tuturor.

La momentul Litiei din timpul Vecerniei, racla Sfântului a fost mutată din Biserica Sfinţilor Zosima şi Savatie, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Mai multe persoane au fost vindecate de diverse boli, pe parcursul acestei procesiuni. În timpul Utreniei, la momentul „Laudaţi numele Domnului”, racla a fost deschisă. După Sfânta Evanghelie, Mitropolitul Antonie şi ceilalţi ierarhi au sărutat Sfintele Moaşte. Ei au fost urmaţi de familia regală, de clerici, oficiali şi de toţi oamenii din Catedrală.

Pe 19 iulie, ziua de naştere a Sfântului, o Sfântă Liturghie a început la ora 8. La Vohodul cel Mic, doisprezece arhimandriţi au ridicat racla din mijlocul bisericii, au purtat-o în jurul Altarului, apoi au aşezat-o într-un baldachin special. Evenimentul mult aşteptat a fost însoţit de numeroase vindecări minunate ale unor bolnavi, care se adunaseră la Sarov în număr mare. Peste 200 000 de oameni au venit în Sarov, din toată Rusia.

Festivităţile de la Sarov s-au încheiat cu târnosirea primelor două biserici închinate Sfântul Serafim. Prima biserică sfinţită a fost ridicată pe locul chiliei sale de monah, în Sarov. A doua biserică a fost sfinţită pe 22 iulie, în Mânăstirea Diveievo.

În 1991, sfintele moaşte ale Sfântului Serafim au fost redescoperite, după ce stătuseră ascunse într-un muzeu anti-religios sovietic timp de şaptezeci de ani. Puternic sfinţit prin viaţa sa, Sfântul Serafim este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/