Aflarea Sfintelor Moaşte ale Cuviosului Sfânt Chiril, stareţul de la Lacul Nou, din Vologda – 7 Noiembrie

Sfântul Chiril, făcătorul de minuni de la Lacul Nou, s-a mutat la Domnul pe 4 februarie 1532.

În mai 1648, în timpul domniei lui Alexei Mihailovici, o răscoală populară a izbucnit asupra Moscovei, în rândul unora dintre cei care erau membri ai suitei Ţarului. Petru Trahanitov, şeful artileriei, diaconul Eleazar şi mulţi alţii au fost ucişi şi jefuiţi. Rebelii au pătruns pe domeniu şi au cerut extrădarea boierului Boris Morozov, tutore şi rudă regală. Ei s-au năpustit în casa lui şi i-au jefuit proprietatea. Boierul cu greu a reuşit să se ascundă de mâinile mulţimii furioase, imediat după aceea refugiindu-se în Mânăstirea Sfântului Chiril de la Lacul Alb. Când stareţul Amfilohie şi fraţii au aflat că va rămâne cu ei, el l-a trimis la acesta pe călugărul Iona, cu icoana şi viaţa Sfântului Chiril. Boierul a primit cu evlavie icoana şi a fost mişcat de viaţa Sfântului. Ulterior, sufletul său s-a umplut de bucurie şi încântare, dar mai apoi temerile sale chinuitoare şi durerea au revenit, făcând să-şi dorească să ajungă la mormântul Sfântului Chiril, de la Lacul Nou (Novoiezersk).

După o slujbă săvârşită la mormânt, cu rugăciuni până la lacrimi către Sfânt, boierul a zis stareţului şi obştii: “Sfinţi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi Preacuratei Maici şi Cuviosului Făcător de Minuni Chiril, pentru mine. Dacă Dumnezeu Se va milostivi de mine prin rugăciunile Sfântului Chiril, şi dacă mă voi întoarce în oraşul regal, marele suveran şi consiliul său regal care mă iubesc restaurându-mă la rangul meu dinainte, atunci voi construi o biserică de piatră aici, în cinstea Slăvitei Învieri a lui Hristos şi a Sfântului Chiril”.

Stareţul încântat şi obştea au răspuns cu bunăvoinţă. Apoi, boierul a revenit în Mânăstirea Sfântului Chiril, de la Lacul Alb. După o scurtă perioadă de timp, după ce frământările din Moscova s-au mai redus, boierul a fost convocat de Ţar şi a fost reaşezat în poziţia sa anterioară. În anul următor, în 1649, Morozov a început să-şi împlinească promisiunea. La 4 septembrie, la ordinele sale, Arhimadritul Atanasie de la Mânăstirea Sfântul Chiril – Lacul Alb şi bătrânul Savatie Iuşov se aflau la temelia lăcaşului din piatră. În prezenţa lor, au început să se sape şanţurile, iar când au ajuns la locul în care se afla mormântul Sfântului Chiril, au descoperit un sicriu complet intact, printre rădăcinile unui copac.

Fără vreun decret patriarhal şi binecuvântarea Mitropolitului şi Arhimandritului, bătrânul Savatie nu a îndrăznit să scoată sicriul din pământ, pentru a-l deschide şi cerceta. Sicriul a fost aşezat pe câteva plăci, iar descoperirea a fost raportată Mitropolitului Varlaam al Rostovului, Patriarhului Iosif şi boierului Morozov. Mozarov, după primirea veştii, i-a spus Ţarului toate acestea şi l-a informat despre viaţa şi minunile cuviosului Chiril. În octombrie, Patriarhul, la sugestia Ţarului, a trimis pe Arhiepiscopul Marcel de Vologda, cu o gramată care îl instruia să meargă la Lacul Nou şi să examineze Sfintele Moaşte ale Sfântului şi să le mute într-o încăpere temporară, să rânduiască o sărbătoare şi să raporteze totul Ţarului şi Patriarhului.

Arhiepiscopul Marcel a sosit la Mânăstirea Noul Lac, cu Arhimandritul Atanasie din Mănăstirea Lacul Alb – Sfântul Chiril şi, din aceeaşi mânăstire, cu chelarul Savatie şi bătrânii catedralei. La 7 noiembrie, egumenul Amfilohie a poruncit scoaterea sicriului din pământ şi apoi deschiderea lui, pentru a inspecta sfintele moaşte şi veşmintele Sfântului. După ce ierarhul a încheiat inspecţia, a aşezat sfintele moaşte într-o raclă nouă, pe care a pus-o în biserica de lemn a Învierii lui Hristos.

O Vecernie, la Sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a fost săvârşită seara, în catedrală. Dimineaţa, înainte de Sfânta Liturghie, a fost oficiat un Paraclis către Mântuitorul Mult-Milostiv, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toţi Sfinţii, cu binecuvântarea apei. Multe persoane bolnave au primit vindecare la acea sărbătoare. Oamenii au luat bucăţi de lemn din vechiul sicriu şi le-au dus acasă, pentru că aveau credinţă în puterea lor vindecătoare.

Sfântul Chiril este prăznuit la 7 noiembrie (descoperirea sfintelor sale moaşte), la 23 ianuarie (Soborul Tuturor Sfinţilor din Kostroma) şi în A Treia Duminică după Rusalii (Soborul Tuturor Sfinţilor din Novgorod).

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /