Mesaje: IPS Gherasim – Franturi de ganduri si sentimente

Frânturi de gânduri si sentimente la marea sa trecere…

Iata ca de doua milenii încoace, adica de la întemeierea credintei crestine, suntem capabili sa ne cinstim si sa ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitatile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu învataturile ori scrierile lor mult folositoare!… Iata ca anul acesta, din ziua de 09 aprilie 2014, ne facem partasi la nasterea în viata cea vesnica a Împaratiei Cerurilor a unui mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare românesti, totodata si propovaduitor al dreptei credinte crestine – Arhiepiscopul Gherasim Cristea al Râmnicului, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea, onestitatea si încrederea în Dumnezeu crucea crestineasca a vietii, a slujirii si pastoratiei misionare, vreme de foarte multi ani, si care urma ca la 14 noiembrie sa împlineasca venerabila vârsta pamânteasca de 100 de ani… De aceea, noi, din acest moment, vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului logofat spiritual al tinutului Râmnicului – Noului Severin, a sfârsitului de secol XX si începutului de secol XXI – care a pastorit aceste meleaguri, ca episcop eparhiot vreme de trei decenii, între anii 1984 – 2014, fiindu-i succesor si urmas pururea pomenitului Episcop Iosif Gafton al Râmnicului si Argesului. Înaltpreasfintia Sa Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului, s-a nascut la data de 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzaului, judetul Ialomita, din parintii Dumitru si Maria Cristea, ca al doilea copil si a primit la botez numele Gheorghe. Dupa 36 de ani de viata monahala Sfântul Sinod îl alege în demnitatea de Arhiereu-Vicar al Eparhiei Dunarii de Jos, cu titulatura de Constanteanul. În toamna anului 1975, la 16 octombrie, a fost ales în demnitatea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului si Argesului, cu titulatura de Pitesteanul. În ziua de 30 septembrie 1984, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului si Argesului, fiind înscaunat în stravechiul jilt arhieresc râmnicean la data de 2 decembrie 1984. În data de 19 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotarât ridicarea Înaltpreasfintitului Parinte Gherasim în demnitatea de Arhiepiscop al Râmnicului. Drept urmare, în iuresul zilei si în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfintitul Parintele nostru Arhiepiscop Gherasim a carui plecare o regretam foarte mult astazi… De ce acest lucru, pentru ca îi regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente în buna chiverrnisire administrativa si în cea pastoral – misionara, pe care ni le-a cultivat si colaboratorilor sai în orice prilej cu atâta daruire si abnegatie… El este si va ramâne în continuare, în constiinta discipolilor, profilul organizatorului si a omului de cultura si autentica traditie, cu deschidere spre istoria acestui neam si popor, spre restaurarea si reabilitarea bisericilor si manastirilor vechi – vestite si renumite monumente istorice, toate acestea transmise noua cu foarte multa darnicie, generozitate, noblete sufleteasca si vrednicie… Cu vaste si avizate cunostinte în diverse discipline culturale, istorice si teologice, Parintele Arhiepiscop Gherasim inspira tuturor foarte multa seriozitate, sinceritate, demnitate, mult discernamânt si foarte multa fermitate, tenacitate si cumintenie sufleteasca… Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat… El, Arhipastorul, a fost întotdeauna, consecvent probitatii sale intelectuale, morale si sufletesti… De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminaristi, studenti-teologi, preoti si calugari, ajutându-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat… Cuprins fiind de emotie, respect si recunostinta m-am gândit cum sa-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, sentimentele fata de Înaltpreasfintia Sa, acum, la nasterea sa în viata cea cereasca, având aici, 100 de ani de viata pamânteasca, traiti în spiritul bunei noastre întelepciuni si cumintenii traditionale si autentice a poporului nostru românesc… Constat, cu oarecare strângere de inima, ca nu este usor sa faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ putina vreme, pe cel ce a fost slujitorul si arhipastorul duhovnicesc al preotilor si credinciosilor care vietuiesc în cuprinsul acestei eparhii… În viziunea, în mintea si în inima mea, personalitatea Înaltpreasfintiei Sale s-a conturat si s-a identificat prin câteva trasaturi si calitati distincte: – si anume, în primul rând prin maturitatea si bogata experienta sau întelepciune pastorala si duhovniceasca, prin atasamentul fata de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sau de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; dupa aceea prin tenacitatea si perseverenta, prin dispozitia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvarii unei probleme, atunci când situatia o cerea; prin atasamentul fata de monumentele istorice si de patrimoniu, cultura istorica si nu numai cu care era înzestrat, datorita muncii si tenacitatii Înaltpreasfintiei Sale – deoarece a fost un autodidact înnascut si foarte consecvent cu el însusi de-a lungul întregii sale vieti; prin luciditatea si spiritul critic însotit de foarte multa întelegere si condescendenta; pe urma prin spiritul de disciplina, în primul rând cu propria lui persoana, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predica sau cuvântare, sustinute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent dar si consistent, în diferite împrejurari sau cu diferite ocazii!… De asemenea, mai avea si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun, care îti inspirau foarte multa încredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile autentice si eterne ale spiritualitatii noastre romanesti si ortodoxe… Cugetând la activitatea si la personalitatea Înaltpreasfintiei Sale, care este foarte bine conturata si cât se poate de autentica si de fireasca, ma gândesc la darul omului providential cu care l-a înzestrat Creatorul si Stapânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care Inaltpreasfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia… M-as bucura sa stiu, ca atât contemporanii cât si posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce a fost si însemnat (sau ar trebui sa însemne) în constiinta si în memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefacatorii si înaintasii nostri, dar încerc totusi, sa–mi fac un act de încurajare si de optimism si sa cred ca ori de câte ori va fi pomenit numele sau va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care l-a facut atâtor oameni si care fapte sunt consemnate de catre Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic în Împaratia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba parte… Asadar, sunt încredintat, ca sunt foarte multi oameni de rând, credinciosi si slujitori ai Bisericii noastre stramosesti, care se roaga Bunului Dumnezeu, sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l rasplateasca pentru faptul ca i-a facut pe ei ori pe copiii lor oameni cu scoala teologica serioasa, si pe care, apoi i-a hirotonit preoti si diaconi, dupa care i-a instalat în parohiile încredintate lor spre pastorirea turmei celei cuvântatoare, spre Slava lui Dumnezeu – Pastorul cel Bun si Arhiereul cel Vesnic; apoi a târnosit si binecuvântat atât de multe biserici si lacasuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenta si activitatea Înaltpreasfintiei sale, atât de prodigioasa, care s-a desfasurat pe parcursul atâtor ani; rugaciuni carora ma alatur si eu, avându-l permanent în cinstirea si pretuirea mea… Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta, Dr. Stelian Gombos – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României

Vezi celelalte mesaje, sau lasa si tu mesajul tau, dand click AICI! [https://www.lacasuriortodoxe.ro/ips-gherasim]

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.