publicat în: Arhivă

Noi cercetari: “Evanghelia sotiei lui Iisus”, un papirus vechi, nedemn de incredere

Un fragment al unui papirus, cunoscut sub numele de “Evanghelia Soției lui Iisus”, care a provocat scandal atunci cand a fost prezentat de către un istoric de la Harvard Divinity School, în 2012 (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), a fost testat din nou de oamenii de stiinta, care au tras o concluzie publicata ieri intr-un jurnal, citat de New York Times, joi, 10 aprilie 2014. Conform acestora, cerneala și papirusul sunt foarte probabil vechi, și nu repezinta un fals modern.

Scepticismul cu privire la mica bucatica de papirus a fost acerb, intrucat conținea o frază niciodată înainte văzuta in vreun pasaj scripturistic: “Iisus le-a zis, ‘Soția mea …’”. Prea convenabil pentru unii, fragmentul conține, de asemenea, si cuvintele “ea va putea sa devina ucenic al Meu”, o clauză care a inflamat dezbaterile in unele Biserici, vizavi de posibilitatea ca femeilor sa li se permita sa devina preoți.

Fragmentul de papirus a fost acum analizat de către profesorii din inginerie electrică, chimie și biologie ai Universitatilor Columbia, Harvard si ai Institutului de Tehnologie din Massachusetts, care au raportat că acesta se aseamana cu alte papirusuri vechi din perioada primelor secole (IV-VIII). Oamenii de stiinta de la Universitatea din Arizona, care initial concluzionasera ca fragmentul ar fi fost datat cu cateva secole înainte de Nașterea lui Iisus, au recunoscut si ei ca rezultatele lor nu erau fiabile.

Rezultatele testului nu dovedesc, insa, că Iisus ar fi avut o soție sau ucenici care sa fi fost femei, numai că fragmentul devine mai probabil parte a unui fragment dintr-un manuscris vechi, nefiind un fals – au cazut de acord savanții, citati de New York Times. Karen L. King, istoric al Harvard Divinity School, care a adus faima manuscrisului, a avertizat ca acesta nu ar trebui să fie privit ca o dovadă că Iisus ar fi fost cumva căsătorit, ci doar că primii creștini au discutat în mod activ probleme precum: celibatul, sexul, căsătoria și ucenicia.

Articolul revistei teologice din Harvard sustine ca o analiză inițială cu radiocarbon a datat fragmentul in perioada 404-209 înainte de Hristos; cea de-a doua analiză l-a datat in jurul anului 741 dupa Hristos. În ceea ce privește posibilitatea ca acest fragment sa fie o sursa demna de incredere a evenimentelor din premul secol, varianta este reprinsa categoric. Autorul observă că fragmentul ar trebui să fie studiat în lumina viziunii musulmane asupra faptului ca profeții au fost, de obicei, căsătoriti.

În lectura lui King, in plus, “punctul principal al fragmentului ar afirma că femeile care sunt soții și mame pot fi si ucenici ai lui Iisus”.

Din pacate, presa laica a ales in ultmele ore sa publice doar faptul ca cercetarile au demonstrat ca papirusul ar avea, intr-adevar vechime, fara sa specifice si celelalte mentionari ale cercetatorilor vizavi de descoperire, mai putin ‘convenabile’ (privind nivelul de incredere, semnificatii etc).