In Saptamana Mare: Mult face acela care iubeste mult-

“Pentru nimic în lume şi de dragul nimănui nu trebuie vreodată săvârşită o faptă rea; dar, pentru a fi de folos celui lipsit, se cade uneori să lăsăm de bunăvoie o binefacere începută, preschimbând-o în acest fel în altă binefacere mai mare. Fapta bună nu se pierde, ci dimpotrivă, e strămutată atunci în mai bine.

Fără dragoste, luate pe dinafară, faptele, ca atare, rămân sterpe; în schimb, până şi cea mai mică şi neînsemnată faptă, săvârşită din suflet, cu dragoste, îşi aduce negreşelnic rodul deplin. Ochiul lui Dumnezeu cumpăneşte, într-adevăr, mai curând gândul din care fapta omului purcede, decât fapta ca atare, privită pe dinafară.

Mult face acela care iubeşte mult. Mult face acela care face bine ceea ce are de făcut. Bine face acela care slujeşte cu precădere rosturile semenilor săi, mai curând decât foloasele sale. Adesea ceea ce pare dragoste, nu-i altceva decât imbold trupesc, căci chemările firii, ghimpele voinţei, năzuinţa răsplăţii, plăcerea omului de a se simţi în largul său, rar dacă se lasă cu totul ţinute în frâu.

Cel care are în suflet iubirea cea adevărată şi desăvârşită, nu se caută pe sine în nimic, căci nu doreşte din inimă decât un singur lucru: ca în toate să fie proslăvit Dumnezeu singur. Nu pizmuieşte pe nimeni, de vreme ce nu-şi doreşte plăcerea vreunei bucurii pentru sine; nici nu s-ar putea simţi bine bucurându-se singur, deoarece, mai presus de orice, doreşte să guste plăcerea fericirii în Dumnezeu. Nu ia nimic de bun din partea vreunei făpturi, ci toate rosturile le vede adunate la Dumnezeu, în Al Cărui izvor îşi au toate obârşia şi întru Care toţi sfinţii se bucură de rodul desfătării şi al păcii. O, măcar o scânteie cât de mică de-am avea din focul adevăratei iubiri, am simţi cu siguranţă cât de zadarnice sunt toate bunurile pământului”.

Extras din Sfantul Vasile cel Mare