In Saptamana Mare: Rebelul incomod

De la cei mai fanatici credinciosi si pana la ateii cei mai indoctrinati, Persoana lui Iisus din Nazaret a exercitat asupra omenirii o influenta capitala. Istoria insasi este separata de Nasterea Acestuia.

Si, chiar daca s-ar putea crede ca sunt suficiente scrierile despre El, constati atunci cand ii parcurgi filele vietii Sale pamantesti, ca inca nu este scris sau spus totul. Adorat si urat deopotriva de milioane de oameni, Iisus a strabatut si strabate ca un fulger umanitatea, in intregimea ei.

Ce stim, asadar, despre Iisus?

L-am preluat pe El si am uitat istoria Lui. Am dat in laturi amanuntele neplacute cum ar fi: politica, saracia, viata omeneasca si toate celelalte. L-am asezat pe un tron, I-am pus o coroana si L-am transformat in Imparat. Il numim Mesia si Dumnezeu, dar refuzam sa-I urmam viata si sa intelegem partea omeneasca a Sa. Este mai mult zugraveala, si mai putin prezenta vie.

Astfel, in randurile urmatoare, nu o sa gasiti nici un fel de scriere in spiritul celor intalnite pana acum. O sa cititi povestea pe scurt a unor ganduri si idei, despre un OM care cred ca trebuie vazut si in acesta nota.

Privit grosso-modo, Iisus din Nazaret a fost, pentru vremurile sale, unul dintre multii profeti ai lui Israel. Un alt personaj pitoresc, din multe altele ae istoriei acestei tari zbuciumate de rascoale, robii dar si de momente sublime.

In acele timpuri, Iisus era, pentru marea majoritate a oamenilor, dar mai ales pentru cei care aveau in mana adevarata putere de decizie, un nou agitator. Era un profet, inscris, in aparenta, pe traiectoria discursului public propovaduit de un alt agitator al vremii, Ioan, fiul lui Zaharia preotul.

Totusi, ce a facut Iisus atat de grav, incat sa merite moartea? Pai pentru mai marii vremurilor, Iisus venea cu un mesaj cu totul si cu totul diferit de cel al altor profeti. Si, daca am lua in calcul numai ultima saptamana din viata Lui pamanteasca, am putea creiona cu usurinta motivele reale care au dus la finalul tragic.

Iisus a fost, inainte de orice, victima potentatilor vremii. Un alt asasinat, din multele savarsite de preotii lui Israel, in numele binelui general. Iisus a fost, in aceeasi masura, si o victima a masinatiunilor politice ale arhiereului Ana, dar si a nehotararii unui guvernator imperial, care de teama reperscursiunilor ce puteau surveni asupra-i, a acceptat sa-L execute pe acest “agitator politic”.

De altfel, nimic nu il facea sa aiba o cat de mica retinere.

Inca din prima zi de la intrarea acestui Profet in Ierusalim, orasul a fost rascolit de soapte, de zvonuri, de dispute si chiar de certuri, provocate de El. Tulburase linistea Templului, alungandu-i pe zarafii care aduceau bani nu doar arhiereilor, ci si lui, guvernatorului Romei. Iisus sustinea neplata impozitelor si taxelor catre autoritati, sfidand, deci, autoritatea romana, dar si pe cea a Templului.

Indemna oamenii sa nu mai asculte de sfaturile carturarilor si fariseilor, pe care, de altfel, ii jignise profund numindu-i “fii de vipere”.

Mai mult, era inconjurat de persoane dubioase, pentru orice iudeu respectabil. In compania Lui, gaseai mereu desfranate, vamesi, hoti, talhari si mai toata drojdia societatii. Era, asadar, Acest Profet din Nazaret, un real pericol si, mai mult, focarul unei revolte care parea ca mocneste… Si, colac peste pupaza, se mai si autointitula… Fiul lui Dumnezeu sau… Regele lui Israel. Aceste ultime doua elemente, erau suficiente pentru autoritati, sa-L elimine.

In fond, Iisus le cam statea in cale acestor puternici. Mai intai, pentru ca strica o afacerea infloritoare la Templu, alungandu-i pe negustori de acolo, torpiland astfel pungile doldora ale arhiereilor, dar punea in pericol si asa frigila liniste din Ierusalim.

Era nevoie, deci, de un tradator, pentru ca Iisus sa fie prins si condamnat. Si, a fost gasit in persoana unuia dintre discipoli. Era Iuda, zis si Iscariotul. Acesta a acceptat ca, in schimbul unei pungi cu bani, sa-i duca pe paznicii Templului si sa le arate Cine este Iisus.

Iisus a fost smuls din randul Apostolilor Sai, in miez de noapte. Actiunea a fost una talhareasca: pe intuneric! Poporul nu trebuia sa vada aceasta fapta.

A urmat un simulacru de proces, cu martori falsi, jigniri, umilinte si loviri. A fost gasit vinovat de blasfemie, de Ana si Caiafa, si dus in fata lui Pilat, pentru a primi pedeapsa cuvenita.

Dupa negocieri, amenintari si targuieli politice, Pilat, constrans de puternicii Templului si temandu-se de o rascoala, accepta sa-L execute pe acest agitator.

Soldatii romani – probabil un grup de auxiliari din Samaria – L-au batut atat de rau, incat, dupa ce a fost pironit pe Cruce, a murit neobisnuit de repede.

Mai tarziu, un binefacator bogat a cerut permisiunea sa-L ingroape, iar Trupul Sau a fost inmormantat in graba, pentru a respecta regulile religioase ale localnicilor.

Totul parea incheiat. Inca un galilean care agita multimile… Inca un zurbagiu, un asa-zis Mesia; o alta nota de subsol, in istoria politicii Imperiului Roman; inca o infractiune, obisnuita la marginea Imperiului.

Nimic demn de mentionat intr-o scrisoare catre Imparat.

Si, totusi…

El, Iisus Hristos, a luminat cu viata Lui lumea. Iisus le-a daruit oamenilor nadejde. Le-a intins o mana tuturor napastuitilor si marginalilor lumii. Ne-a aratat ca, inaintea lui Dumnezeu, suntem egali si ca prietenia pe care o ofera oamenilor, nu este una vremelnica, ci una vesnica.

Invatatura Lui a cuprins lumea si marturiseste Adevarul. Iisus, rebelul din Nazaret, personajul incomod, imbratiseaza pe oricine vrea sa-L primeasca in inima si in sufletul sau.

In cele din urma, marele adevar este ca nimeni si niciodata nu a reusit sa-L controleze pe Iisus. A calcat, si calca inca, asemeni unei furtuni, peste teoriile noastre, vietile noastre si destinele noastre, triumfator. Paseste peste nucleul vietilor noastre si incepe sa demonteze ideile pe care ni le-am insusit, pe care le-am pus laolalta in gramajoare ordonate.

Iisus, Omul, Personajul istoric care a contestat sistemele religioase si sociale ale vremii Sale, dar si despotismul politic; care era preocupat de necazurile celor sarmani, a devenit, la randu-I, un proscris. A devenit un damnat; un turbulent care ridiculiza autoritatile si a facut, prin invataturile Sale, ca intelepciunea lor sa para prostii insirate.

Iisus, Cel care a mers pe drumul sublim al iubirii si iertarii desavarsite, a sfarsit pe Cruce, dand lumii Viata Vesnica.

Astazi, acum, cand scriu aceste randuri, stiu si simt ca Iisus mai este inca printre noi. El este Viu, pentru ca este Vesnic. Trăieste, pentru ca il avem in inimi. Curăță, pentru ca primim Sangele si Trupul Lui. Apără, pentru ca suntem legati de Trupul Lui Haric. Suntem, cu totii, madulare ale Sale.

Iisus vine, umil si bland, si imparte oamenilor hrana duhovniceasca: Cuminecatura Sfanta, tuturor celor care vin la El.

El este Viu!

El este Rebelul incomod, atunci, dar si acum.

El este Iisus Hristos, sau Ieshua ben Josef.

El este Iisus, Mantuitoru Lumii.

El este Iisus, Fiul lui Dumnezeu!