Habar nu mai avem, astazi, ce inseamna Patimirile Lui Hristos-

Cred ca a venit pentru toti momentul sa intelegem, in cele din urma, ca a fi crestin, trece dincolo de cult sau dogme. Eu sunt convins de un mare si unic ADEVAR:

Crestinismul, asa cum este el, reprezinta modul de viata normal al fiecaruia dintre noi. Asa trebuie sa fim. Si, asta nu doar acum, pentru ca asa se face sau pentru ca asa este obiceiul, ci pentru ca acesta este modul NORMAL de vietuire a omului pe pamant.

Nimic din ceea ce primim, ca lucrare a Bisericii, sau facem, ca madulare ale ei, nu are nicio valoare daca nu vom trai asemeni invataturilor primite de la Hristos Domnul nostru.

Acum, in aceste zile, cand alaturi de Hristos traim Saptamana cea mai incarcata de semnificatie din toata istoria omenirii, trebuie sa intelegem mai mult ca oricand: ce inseamna Jertfa, ce inseamna Chinul si ce inseamna Moartea.

In aceasta saptamana s-a scris cu Sange si Patimi mantuirea noastra.

Tot vorbim despre patimi, amintim de importanta lor, dar putini dintre noi, cei de astazi, mai putem intelege cu adevarat prin ce a trecut Iisus Hristos-Omul si ce sacrificiu a facut Iisus Hristos-Dumnezeul.

Oare, mai suntem noi capabili sa mai avem ochii sau mintea deschise la Cele pe care astazi le numim, generic, Patimile Domnului?

Mai putem pricepe, astazi, noi, ce inseamana bataia cu nuiele sau biciuirea?

Ati incercat vreodata sa carati in spate o greutate de aproape 130 de kilograme, cat se stie, conform documentelor istorice, ca ar fi cantarit crucea de supliciu de atunci? Ati putea-o cara sute de metri, batut, lovit, injurat, scuipat? Unii nu pot duce aceasta greutate, puternici fiind, sau sanatosi. Acum, ganditi-va daca ati mai putea-o duce si dupa ce ati primit, urmand legile de atunci ale Imperiului Roman, pedeapsa prescrisa oricarui razvratit contra autoritatii imperiale.

Ati putea rezista la 35 de lovituri de nuia, aplicate sistematic pe tot corpul?

Ati putea incasa 40 de lovituri de bici?

Cautati niste maracini, cu spini, si, dupa ce faceti o coronita, incercati sa o indesati pe cap.

Ati mai putea cara, atunci, ceva?

Cum ar fi sa va bata cineva cuie lungi de 25 de cm. si groase de 2 cm. in palme, talpi sau incheieturi? Ne intepam cu acul si tipam, dar cuie…

Am cunoscut o batranica, atunci cand slujeam la sat, care, ori de cate ori citeam Evangeliile din seara Joiei celei Mari, statea in genunchi si plangea. Plangea fara oprire. Credeam, atunci, ca era doar o manifestare pietista si ca am in fata o batrana sensibila, si atat.

Dupa vreo 2 ani, am intrebat-o de ce plange. Si mi-a spus (reproduc din memorie):

“Parinte, plang pentru ca eu stiu ce inseamna sa fii biciuit. Am fost acuzata de comunist,i ca sunt chiabura, si pentru ca nu am vrut sa le spun unde am aurul pe care ei credeau ca il ascunsesem, m-au bagat intr-un beci si m-au biciuit. Tin minte doar primele 10 lovituri. Apoi, am lesinat si nu mai stiu cate am mai primit. De atunci, mereu plang pentru Hristos, parinte. Saracul de El, multe a mai suferit pentru noi, pacatosii.”

Lasand rusinea la oparte a pus o nepoata sa ii ridice hainele si sa ii vad spatele incovoiat de batranete si de suferinta. Am vazut urmarile groaznice ale biciuirii… dupa 50 de ani de la chinuri. Este o imagine terifianta. Acesta imagine ma urmareste, de atunci.

S-a mutat la Domnul, acum 3 ani. Sunt convins ca a fost primita in randurile dreptilor, macar pentru lacrimile pe care le varsa dupa Hristos, ca si cum ar fi plans propriul copil.

Habar nu mai avem, astazi, ce inseamna Patimile Lui Hristos.

Luam totul atat de usor… ca pe o poveste, in care Un Cineva este prins si batut de niste oameni rai si… cam atat.

Am uitat ca toate chinurile, bataile, scuiparile, jignirile…TOATE, pana la Moartea pe Cruce, Hristos Le-a primit pentru noi.

Cata claritate a imaginii, peste timp, mai avem?

Crede cineva dintre voi, ca cei care L-au batut pe Iisus au avut mila? Ba, deloc! Habar nu aveau ei, Cine-I amaratul Acela, din fata lor. Ei, brutele, aveau ordine clare sa BATA. Si, au batut! Pana a sarit sangele! Pana au smuls carne!

Am in biblioteca o carte scrisa de un medic francez, numita: “Enciclopedia pedepselor capitale”. Este o carte terifianta. O calatorie in lumea intunecata a pornirilor atavice ale umanitatii. Ei bine, in aceasta carte, este explicat cu lux de amanunte, medical, care sunt implicatiile directe pe care le are asupra corpului uman biciuirea, de exemplu.

Este explicat totul, in cele mai groaznice cuvinte, insotite de imagini din arhive.

Ma cuprinde, uneori, gandul: Eu pot suporta ce a suportat Iisus?

Noi am putea?

Am avea, in noi, puterea sa patimim alaturi de El?

Din gura, toti suntem sau ne vrem patimitori cu El, Mantuitorul nostru. Dar, cati avem curajul? Cati din noi mai putem indura martirajul?

Dragostea Lui Dumnezeu se arata la Golgota, in aceasta saptamana, care vine si se va arata mereu, pentru ca noi sa ne trezim din amorteala spirituala in care suntem.

“Doamne pomeneste-ma si pe mine cand vei veni intru Imparatia Ta!”