publicat în: Arhivă

In Saptamana Mare: Un glas mi -a soptit – (Pr. Daniel Ivan)

Pe la 4 dimineata, ceva ce am crezut ca este un vis, m-a ridicat din pat. Cateva minute dupa trezire, am incercat sa ma dumiresc ce visasem. Nu imi aminteam nimic. In fapt, un glas parca imi soptea niste cuvinte. Inchid ochii, asezat pe scaun la masa din sufragerie…

Acum, sa nu ma credeti luat cu capul, dar un glas imi spunea in minte: “Miheia 6 cu 8! Miheia 6 cu 8! Scrie!”

Am mers la biblioteca si am luat Scriptura. Am deschis la Proorocul Miheia, la Capitolul 6, versetul 8.

Iata ce am gasit scris:

“Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!”

La biroul din camera, am mereu deschisa o agenda. Acolo, notez mereu cate ceva: o idee, un gand… orice.

Iau un pix si incep sa scriu. Mana imi mergea fara oprire. Practic, nici nu stiam ce scriu… Era ca o comanda.

Iata ce a iesit:

“Iubitul meu Mantuitor! Scumpul meu Dumnezeu!

Ce am facut bun pe lume, ca sa merit Jertfa Ta?

Ce rugaciune, ce inchinare, ce stradanie a mea este suficienta?

Cum si cu ce pot eu rasplati Sfant Sangele Tau?

Cum pot sa mai ridic privirea la Ranile Tale, fara sa ma cutremur?

Doamne, Iisuse Hristoase, merit eu Moartea Ta pe Cruce?

Slavesc eu, asa cum se cuvine, Invierea Ta?

Doamne, Tu esti Cel Care ai spus, ca nu exista dragoste mai mare pe pamant, decat ca cineva sa-si dea viata pentru prietenii sai.

Dar, Doamne, sunt eu prietenul Tau? Iar daca Nu… cum sa fac sa fiu prietenul Tau?

Cum, Doamne? Cum?

Tu ai primit biciuiri, vergi, spini, sulita, cuie, Cruce, otet, hule, loviri si ura oamenilor, si toate astea pentru mine!

Cine sunt eu, Doamne, sa le merit? Cine!?

Vierme sunt, si cel din urma om pe pamant!

Nimic din cele ale Tale nu am facut si, totusi, Tu ma iubesti. Ma iubesti si ma ierti! Ma ierti si ma astepti cu bratele deschise, asteptand pocainta mea, pentru a ma primi langa Tine.

Stiu, Doamne, ca nimic din ce fac nu este bun si ca nimic nu merit, dar ma bucur ca nu mi-ai luat nadejdea.

Caci, intru nadejdea Ta, Doamne, imi gasesc Calea de a ajunge la Tine.

Calea, care sa ma duca la Inviere, in Imparatia Ta.”

Asta a fost.

Acum, sa nu credeti ca sunt eu mai special, sau ca fac pe interesantul. Am vrut doar sa impartasesc, si cu voi, cuvintele asternute in graba in crucea diminetii.

Pacea Lui Hristos sa fie cu noi, cu toti!