La Inviere: Venim, dar nu stim cine va rostogoli piatra, sau cum va face asta-

Invierea poate fi calea de ieșire din mormintele noastre personale, ale durerii și suferinței, cinismului și disperarii, doar sa vrem sa ne deschidem ochii, sa stam si sa remarcam modul în care piatra a fost răsturnată, de o putere cu mult dincolo de controlul nostru. Așa cum a spus Iisus, în Predica de pe Munte, nu vă faceți griji pentru viața voastra, pentru ca Tatăl vostru Cel Ceresc știe de ce aveți nevoie. Ciclul Vieții și al Mortii și Invierii lui Hristos Intrupat, se reflectă în ciclurile comune, in cele ale Universului: soarele apune, dar soarele, totodata, si rasare. Dacă vine iarna, nu se poate sa nu vina si primavara. Disperarea omeneasca și lipsa de speranță sunt reale, dar ele pot fi, de asemenea, transformate în aspirație omeneasca și speranță.

Parintele meu spiritual, din Seminar, mi-a spus odată o poveste despre un detinut, pe care il vizita în mod regulat: “Chris traia într-o clădire de cărămidă roșie, murdara, in centrul orașului. Închis intre ziduri, cu gratii la ferestre, pentru el aceasta reprezenta mai mult o peșteră, decât o casă. Pe cand era adolescent, fusese condamnat pentru vânzare și posesie de narcotice. Era, de asemenea, si hoț si inselator. Timp de aproape un an, au avut ocazia sa stea impreuna in fiecare joi, în camera mică, de la etajul al doilea al puscariei. Ei discutau despre închisoare, părinți, copii; vorbeau despre Darwin, Newton, Einstein; vorbeau despre viata, dragoste, speranță și adevăr. Nu erau conștienți de sfintenia din mijlocul lor. În ultima sa luna de închisoare, Chris s-a înscris ca student la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. După eliberare, acesta a devenit student in chimie. Când a absolvit cu premii, tatăl și mama sa i-au mulțumit, și chiar Chris, însuși. Ii placea că primise premii. Dar, cum de fusese posibil ca “piatra” de la intrarea în peștera sa sa fie data la o parte, a fost imposibil să i se spuna.

O înviere este întotdeauna o taina – deși se întâmplă în fiecare zi. Doamne, intr-un astfel de moment greu, fa-o si cu noi.

În fiecare an, ascultam, din nou, istoria de Paști, dar tot nedumeriti privim in jurul nostru. Avem, inca, o problema: cine va prăvăli piatra de la intrarea mormintelor noastre? Vedem cum continuă să existe războaie și refugiați din războaie – cruzime si opresiune, violență, accidente și boală. Cine va prăvăli pietrele acestea, din viețile noastre? Suntem îngroziți la vederea sărăciei și indiferenței fata de mahalale în continuă expansiune. Am auzit oameni strigand cu furie, cu privirea ranita. Cine va prăvăli piatra lor? Dumnezeule, nu ne este clar cum de aceasta piatră ne blocheaza. Simțim o atat de mare durere și frică și amărăciune, apăsând asupra inimilor noastre. Ne simtim victime și foarte singuri.

Ne aflam in ghearele morții, între marginile reci si întunecate ale mormântului de piatră? Sau, traim si umblam intr-o lume exterioară, in care iubirea și înțelepciunea și viața însăși zac îngropate?

Traversam Duminica Paștelui, cu întrebările noastre, și sperăm cu disperare sa trecem dincolo de greșelile noastre și de răul din jurul nostru, cu o dorință profundă de bucurie, de bunătate, de viață. Venim, dar nu știm cine va rostogoli piatra, sau cum va face asta. Venim la Paști și descoperim că piatra a fost indepartata de la intrarea in mormant.

În lecția Evangheliei de astăzi, Maria Magdalena vine la mormântul lui Iisus, în timp ce era inca întuneric, duminică dimineața. Conform Evangheliei lui Marcu, ea aducea mirodenii, pentru a unge Trupul lui Iisus. Dar, avea o problemă importanta, si ea, în minte: cine ne va prăvăli piatra… de la intrarea în mormânt?. Când ajunge, insa, vede ca piatra a fost deja rostogolită. Dupa cum spune Ioan, ea devine confuza și fuge la Petru, dar nimeni dintre ei nu a înțeles cu adevărat ce înseamna, și chiar credeau că este probabil ca mormântul sa fi fost jefuit. Maria exclamă: L-au luat pe Domnul din mormânt, și nu știm unde L-au pus…

Iisus Insuși le paruse confuz, odata ce Vineri El le spunea despre un raufacator răstignit împreună cu El: cu adevărat vă spun că, astăzi, va fi cu mine în Rai. Iar acum, Iisus înviat iese dintr-un mormânt pământesc, duminica, cu patruzeci de zile inainte de Inălțarea Sa la Cer. Și, conform Crezului Apostolic, El a petrecut cele trei zile dintre Moartea și Invierea Sa, nicidecum in Rai, ci coborandu-Se la iad…

Doamne, avem un astfel de obstacol, scapa-ne de el!

În fiecare an, vom asculta din nou istoria Paștilor, dar încă ne uităm în jurul nostru, nedumeriti. Venim la Paști, descoperim că piatra este indepartata.

Învierea este întotdeauna o taina, deși se întâmplă în fiecare zi.

Iisus spune în Grădina Ghetsimani, noaptea, înainte de a muri: Tată, nu voia mea, ci pe a Ta fa-o. Piatra este răsturnată și Invierea se intampla, nu doar acum două mii de ani, în Israel, ci si aici și acum, în fiecare zi, dincolo de vointa noastra și de controlul nostru. Trebuie numai sa deschidem ochii, sa ne oprim, sa observam si apoi sa mergem înainte în noua lume.

Mesajul Paștilor este descoperirea usii deschise și, în mod activ, oportunitatea de a trece prin ea. Mesajul Paștilor inseamna că există o lumină la capătul tunelului.

Mesajul Paștilor este prefigurat în lectura din Isaia, unde comunitatea israelită a fost oprimata și exilata în Babilon, zeci de ani: “Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului! Înalţă-te ca odinioară, ca în veacurile trecute!” (Isaia 51, 9)… “Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică va încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei.” (Isaia 51, 11).

Paștele este istoria pietrei rasturnate, a ușilor deschise. Ușile deschise înseamnă oportunitate, iar ușile închise înseamnă dezamăgire. Ușile deschise înseamnă aventurarea într-o noua lume, transformata. Ușile închise înseamnă sfârșitul drumului.

Este Paște acum – ziua în care sărbătorim depasirea a toată durerea Patimilor. Ușa deschisă se află în fața.

Învierea este întotdeauna o taina – deși se întâmplă în fiecare zi.

Sa aveti un Paște binecuvântat! Fie ca Pacea și bucuria Lui sa domneasca în viața noastra creștină, de zi cu zi!

– traducerea unui mesaj al Pr. Alexander Kurien, Director al Biroului Departamentului de Planificare Strategica al Statelor Unite al Guvernului SUA, Washington D.C. 2014