Situatia din Cipru. De ce negocieri cu Turcia? De ce confruntari politice interne?
Sunt mai multe zile de cand Președintele cipriot-grec, Nicos Anastasiades, și liderul cipriot turc auto-proclamat, Dervis Eroglu, au marturisit, într-o declarație comună, ca doresc o soluționare “cât mai curând posibila”, prin care sa se puna capăt celor 40 de ani de divizare (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Dar, reluarea negocierilor este departe de a fi unanimă.
Joi, partidul centrist cipriot “Diko”, a trântit ușa guvernului (motiv pentru, vineri, Cabinetul Cipriot a si demisionat – vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Liderul său, Nicos Papadopoulos, il acuză pe Presedintele grec-cipriot, ca face prea multe concesii.
Nicolas Kazarian, un cercetator asociat al IRIS, istoric și specialist din lumea ortodoxă, a fost intervievat recent pe aceasta tema, de Audrey Radondy, de la postul de radio al Vaticanului.
Care sunt problemele dificile care urmeaza sa fie abordate?
Este vorba, in principal, despre prezenta celor 50.000 de soldați turci în zona de nord a insulei. Acesta este motivul pentru care, din punctul de vedere al Republicii Cipru, vorbim despre o ocupație in nordul Ciprului. Al doilea subiect care va fi luat în considerare, este viitorul coloniștilor turci care au venit pe insulă în 1974. Numărul coloniștilor se estimează a fi situat undeva peste 100 000 de persoane. Ce se intampla la sfârșitul acestor negocieri? Vor reveni în Turcia? Vor rămâne în Ciprul de Nord, pe teritoriul insular? Și, ce se intampla cu proprietățile care au aparținut anterior ciprioților greci, si care au fost expropriate în timpul invaziei din 1974? Acestea sunt toate problemele care astăzi necesita dialog și negocieri pentru pregătirea unificarii insulei.
Negocierile au fost, totodata, favorizate de chestiuni economice?
La o lună după alegerea lui Nicos Anastasiades (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), Ciprul a fost lovit in plin de criza economico-financiara aparuta in Grecia (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), care a condus la o restructurare a datoriei sale, extrem de drastice, față de care populația cipriotă a reactionat. Într-adevăr, situația economică impune soluționarea a ceea ce se numește problema Ciprului, fiindca doar unificarea insulei va revitaliza economia, nu numai pe cea greacă, ci si o parte din economia generală a insulei. Pe de altă parte, există jocuri economice periferice, în măsura în care Ciprul a descoperit că s-ar putea sa-si redreseze economia prin prezența petrolului și a gazelor. El trebuie să pună în comun aceste pungi de gaz și de petrol. Această punere în comun, poate avea loc doar prin acorduri bilaterale cu țările vecine, de tipul Israelului. Iar unificarea insulei ar permite, de asemenea, o mai bună raționalizare a exploatării acestor hidrocarburi.
Și astfel, la ce fel de contract se ajunge?
Entitatea politică este una de tip Republica Federala, cu un Nord – un stat constituent cipriot turc, și un Sud – un stat constituent cipriot grec, în care toți cetățenii împărtășesc cetățenia cipriotă.
În 2004, a existat planul de reunificare condus de ONU, care a fost supus unui referendum, si care a fost aprobat de către ciprioții turci, dar respins de catre ciprioții greci. Se poate ca, printr-un nou scenariu, acest lucru sa devina posibil?
În cazul în care negocierile de astăzi vor lua în considerare toate dorințele cipriotilor greci sau ale cipriotilor turci, astfel incat sa le articuleze unele cu celelalte, cred că putem evita scenariul din 2004. Trebuie să se țină cont, totuși, că, în 2004, nu a existat doar problema unificarii insulei. Exista si problema intrarii insulei în Uniunea Europeană. Astăzi, Ciprul este parte a Uniunii Europene. Republica Cipru s-a aflat chiar în fruntea Consiliului Uniunii Europene, în 2012, creandu-se condițiile ruperii negocierilor dintre Ciprul de Nord și Ciprul de Sud. Deci, Ciprul este un jucător complet european. Ceea ce ne intereseaza pe noi mai mult, este modul in care aceste negocieri, dintre ciprioții turci și ciprioții greci, vor fi în măsură să influențeze cursul european al Turciei în sine.
