Ucraina si Crimeea: cateva lamuriri si pe acest punct. De ce manifestatii si aici, si ce este cu autonomia extinsa?
Pe 23 februarie 2014, ca formă de răspuns la Protestele din Ucraina, care s-au soldat cu plecarea de la putere a Președintelui Viktor Ianukovici, au avut loc proteste ale unor grupuri rusofone din Crimeea, care se opun noilor schimbări politice de la Kiev și doresc alipirea Crimeei de Rusia. Acestora li se opun grupurile de ucrainieni și de tătari crimeeni, care sprijină protestele din Ucraina.
Locuită în majoritate absolută de ruși, Crimeea este, de fapt, de câteva decenii, subiectul unor dezbateri locale, interne (pentru Ucraina) și internaționale, extrem de delicate. Va reamintim ca, dupa desființarea URSS, Crimeea a devenit parte din noul stat independent al Ucrainei. Fiind o peninsulă, industria navală a crescut încet. Totodată, tătarii crimeani s-au întors si ei din exil și s-au restabilit în Crimeea.
Ca raspuns dat crizei actuale, diplomația și conducerea Rusiei se pare ca au dat dovada de pricepere. Joi, Parlamentul din Crimeea a reușit, in cele din urma, sa apeleze la un referendum. Este important, insa, conform unui raport VoR, sa se aiba in vedere modul în care a fost formulată întrebarea, care va fi pusa la referendum: “Sustii autonomia Crimeii în cadrul Ucrainei, pe baza tratatelor internaționale?”. Cuvintele cheie sunt acestea: “în cadrul Ucrainei”.
Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că Crimeea va recâștiga o largă autonomie, si ca va avea Președinte și Guvern propriu, rămânând în același timp parte a Ucrainei. O singura Ucraina – despre aceasta au vorbit protestatarii din Simferopol și Ministerul Rus de Externe.
Autonomie extinsă, înseamnă că Crimeea va avea propriile sale organisme supreme ale puterii, buget propriu controlat la nivel local și dreptul deciziilor proprii in semnarea tratatelor internaționale. Mai mult decât independența economică, aceasta va însemna, de asemenea, independența în materie de limba și cultură, în materie de “civilizație”. Soluția, aparent ideala, a fost de fapt determinata de către Rusia. Aceasta exclude escaladarea militară și soluționează litigiile economice, Moscova reusind sa ii ajute, astfel, pe compatrioții săi din Ucraina.
Acum, mai are de lucru cu Kievul. Dialogul real, este încă asteptat. Așa-numitele “noi autorități”, au rupt angajamentele lor, în momentul în care au semnat complicitatea efectivă cu Uniunea Europeana. Până în prezent, radicalii nu au predat armele. Ei refuză să elibereze clădirile administrative pe care le-au confiscat. Iar pentru un rus, afisarea unui steag al trădătorilor și colaboratorilor fascisti (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), este mai mult decât doar un drapel, iar profanarea monumentelor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe) este mai mult decât doar o actiune de huliganism. Este o insultă la istoria Rusiei, a întregii lumi civilizate, o insultă la adresa memoriei a milioane de familii, dupa cum arata VoR, intr-un raport semnat de Mark Teslyar.
Puțini cred că “noua putere” de la Kiev va rezista. Yatsenyuk, care a fost numit Prim-Ministru, a recunoscut deja ca va conduce un Cabinet “kamikaze”.
Experții sunt unanimi în opinia lor, asupra faptului că legitimitatea “noii puteri” este extrem de discutabilă și ca va rămâne astfel până la următoarele alegeri. Opoziția, ajunsa la putere, va da naștere, logic, unei alte opozitii si mai extremiste. În același timp, țara va aluneca deja într-o criză teribilă. Vistieria de stat este aproape goala. Rusia nu va mai ajuta pe nimeni, doar pe Crimeea. Statele Unite și Uniunea Europeană, care au realizat cine a preluat puterea de la Kiev, au început să se răcească în relatia cu Ucraina. Cele mai recente declarații ale OSCE și Parlamentului European sunt o dovadă clară a acestei noi atitudini.
Sa revenim ci su alte date istorice: in antichitate, peninsula era cunoscută în lumea greco-romană drept Regatul Bosforan (Regnum Bosfori) sau Bosforul Cimerian. Populația era un amestec de triburi și de ramuri de triburi traco-cimeriene și scitice. La acestea s-au adăugat mai apoi negustorii greci și apoi romanii-militari, administratori, negustori, clerici etc. Alt nume care i se mai dă în antichitate – dar și mai târziu – este acela de Chersonez, mai târziu rămas pentru partea sudică dintre râul Bug și Nipru.
– În secolele VI-XII Bosforul Cimerian este ținta mai multor atacuri din partea slavilor păgâni. Populația românească din peninsulă, singura stabilă în epocă, se retrage în fața acestor atacuri, fie în fortărețele Imperiului Roman de Răsărit, fie în peșteri naturale dar mai ales artificiale săpate în Munții Crimeii.
– În secolul al XIII-lea tătarii invadează Europa, cucerind printre altele și cea mai mare parte a Bosforului Cimerian, care va fi cunoscut de atunci înainte mai ales sub numele de Crâm sau Crimeea.
– In 1783, regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși, populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni. Ca urmare a războiului Crimeii (1856-1859), o parte din populația tătară a emigrat si în Dobrogea.
