publicat în: Arhivă

POSTUL ADEVARAT: Alaturi de Hristos, in pustie

O buna prietena imi recomanda, in urma cu ceva vreme, sa scriu un articol despre Postul de bucate. Am avut o mica strangere de inima, gandindu-ma ca pot sfarsi ca marea majoritate a celor care se incumeta sa scrie despre Post. Sa insir fraze pompoase, care sa sune frumos in urechiile celor care asta doresc sa auda, nu doar ca este gresit din punct de vedere moral, ci poate crea in sufletele oamenilor o stare de autosuficienta fata de propriile prioritati duhovnicesti.

Acestea fiind spuse, va invit sa parcurgeti cateva randuri putin mai altlfel, despre Post.

In primul rand, trebuie sa lamurim ce reprezinta Postul Crestin. De ce spun “crestin”? Pentru ca mai toate religiile lumii vorbesc despre post si despre practicarea lui. Numai ca, intre toate, Postul crestin este singurul cu adevarat mantuitor, fiind dat noua de Insusi Fiul lui Dumnezeu. Daca intrebi orice om oprit pe strada, iti va raspunde simplu ca Postul este perioada in care nu mancam carne, lapte, oua, branza si orice produs de origine animala. Altii raspund ca Postul este perioada in care omul isi detoxifiaca organismul. Putini sunt cei care stiu sa spuna ca Postul este, inainte de toate, un exercitiu de vointa. Este o Cruce luata de bunavoie si… cu bucurie. Este o vreme, in care trebuie sa impletim abstinenta alimentara, cu rugaciunea, meditatia, smerenia si bunatatea. Multi cred ca a posti inseamna a manca fasole si cartofi, a merge la biserica, la slujbe, si a te impartasi neaparat la finalul perioadei. Despre postul duhovnicesc, nimeni nu stie mai nimic. Ne ferecam stomacul la frupt si, in acelasi timp, ne astupam urechiile la nevoile aproapelui. Mai rau, in loc sa ne ferecam si gura, de la hule si vorbe pacatoase, o dezlegam mai larg. Atunci, intreb: Ce mai reprezinta postul?

Sfantul Ioan Gura de Aur spune:

“Decat sa iti petreci duminica in Biserica, hulind si batjocorint Jertfa Mantuitorului, prin purtarea ta pacatoasa, mai bine ai fi dormit acasa, ca ai fi pacatuit mai putin.”

Parafrazand, pot spune si eu asa: Decat sa traiesti cu gandul ca, mancand fasole si cartofi, postesti, mai bine ai manca de frupt, si ai trai viata ta in dreptate si fapte bune, ca poate asa iti mai iarta Dumnezeu faradelegea.

In concluzie, Postul crestin este urmarea Lui Hristos, este ofranda adusa Martirilor, este lupta cea drepta, dusa de fiecare dintre noi, cu diavolul neputintei noastre, este stradania de a descoperi ca… PUTEM, si nu putem oricum. Putem, prin supunerea poftelor inaintea vointei. Postul crestin este calatoria la finalul careia descoperim OMUL din noi.

In al doilea rand, avem de lamurit Durata Postirii. Adica, postim intregul interval, sau fiecare poate alege durata Postului dupa bunul sau plac?

Aici, avem de infruntat iar o problema spinoasa. In tumultul vietii cotidiene, mai toata lumea ar cam vrea sa primeasca Sfanta Impartasanie. Marea majoritate a crestinilor stiu ca aceasta nu se poate indeplini fara postire. De aceea, se ajunge la un soi de compromis, permis, din pacate, de o parte a clericilor. Este deja o obisnuinta, in randul crestinilor de astazi, sa vina la duhovnic si sa spuna, cat mai “smerit” cu putinta, ca a tinut si el prima si ultima saptamana. Spune ca are serviciu, sau copii mici, si ca nu a avut cum sa posteasca asa cum ar trebui; pe principiul: NU eu, parinte, sunt lenes, ci Postul este prea lung!

Dar ce, frate, obliga Biserica sau preotii, pe cineva, sub amenintarea unei pedepse cu amenda, sa posteasca? Postul, daca nu stiati, nu este un articol de lege scris intr-un Cod Legislativ. Nu exista, nicaieri, scris ca omul este obligat sa tina post. Istoria nu a mentionat pe nimeni, care nu a postit, sa fi fost excomunicat. Postul DEVINE obligatie, doar atunci cand accepti sa-I urmezi lui Hristos, pentru ca, DORIND LIBER sa-I urmezi Lui, trebuie sa traiesti conform Invataturilor Acestuia. Un singur lucru, insa, spune Biserica: ai hotarat sa postesti? Atunci posteste asa cum invata Biserica, nu dupa capul tau.

Cand mergi la magazin, sa iti cumperi pantofi, il iei numai pe stangul? Nu ii iei pe amandoi? Asa si cu Postul intreg.

Va dau un sfat: daca te-ai hotarat sa postesti, nu face angajamente pe termen lung. Nu promite nimic. Incearca sa parcurgi fiecare zi a postului, ca si cum ar fi singura pe care o ai de tinut. Nu spune: “astazi, gata, am reusit! Maine voi face la fel!”. Asteapta ziua de maine. Nu uitati, dragilor: ispita si greseala asteapta, iar ziua de maine nu este promisa, de Dumnezeu, nimanui.

Asadar, Postul ori este tinut in integralitatea lui, ori nu este tinut deloc. Singurele exceptii, sunt mentionate clar in Invatatura Bisericii. Nu pretindeti boli imginare, sau probleme de natura sociala. Dumnezeu nu se lasa pacalit. Nu exista derogari de la Post.

Personal, obisnuiam sa le spun enoriasilor mei: Nu pe mine ma duci cu vorba. Lui Hristos Ii vorbesti. Lui Ii promiti. Jertfa Lui, o cinstesti prin postul tau. Asa ca, aveti mare grija, sa nu luati, prin Impartasanie, in loc de mantuire, pedeapsa!

In fine, in al treailea si ultimul rand, vreau sa fac o scurta expunere despre nebunia moderna a Postului.

A ajuns si postul o… afacere. Omul contemporan, este invitat sa faca, din post, o placere. Orice vrei, gaseti acum in magazine. Cat despre insemnatatea spirituala a acestuia, nimeni nu mai sulfa o vorba. Televiziunile se inghesuie sa serveasca populatiei un sirop ieftin si diluat, de spiritualitate laicizata. Bunatatea, mila, infranarea, nu mai sunt virtuti. Acestea devin simple acte sociale. Un fel de haine de bal mascat, care pot fi lepadate usor, cand Postul a trecut.

Am ajuns, intocmai ca in intamplarea hatra, cand, in Postul Pastilor fiind, un unchi al meu ma invita la o friptura de manzat. Refuzand, am spus ca nu servesc, pentru ca este Postul Pastilor si nici el nu ar trebui sa manance friptura. Raspunsul lui a fost, pe cat de comic, pe atat de trist, dar conform cu realitatea cotidiana:

– Ce, nepoate, eu mananc, deja, de post!

– Pai, cum? – zic eu.

– Dar ce, vitelul este carnivor? Manaca iarba, asa ca… este de post!

Ei, bine, asa am ajuns si acum. Mai au sa scoata, astia, in magazine, porcul de post. Iubitilor, postul nu este o placere. El este, insa, o bucurie. Este un act asumat si liber insusit. Puterea Postului, nu sta in ce mancam, sau in numarul vizitelor la Biserica. Va invit sa faceti astfel: langa farfuria cu salata, puneti o rugaciune; langa cartof, adaugati o fapta buna; iar cand mergeti la Biserica, sa nu uitati acasa… smerenia.

Dintre toate cuvintele despre Post, cele mai ziditoare de suflet si mobilizatoare pentru oricine, sunt cele ale Proorocului Isaia:

“2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.” (Isaia 58)

Sa nu uitati aceste cuvine! Puneti-le in rama, si sa le aveti mereu inaintea ochilor.

Facand asemenea, mila lui Dumnezeu este aproape de voi.

Va doresc sa petreceti calatoria Postului cu grija, dragoste si, mai ales, cu multe, foarte multe roade duhovnicesti.

Preot Daniel Ivan