In Postul Mare: Nu-i destul? Ma inteleg, dar nu cu toti. Ii ajut, dar nu toti imi multumesc. Imi cer iertare, cand am fost de vina.
Trei sunt semnele iubirii aproapelui.
Primul este IUBIREA DE PACE.
Nu uita ca Hristos, Insusi, ii numeste Fericiti pe cei facatori de pace. Asa ca, cine-l iubeste pe aproapele, acela se sileste sa ocoleasca orice vrajba sau vorba aspra, orice sudalma, sfada si larma inutila si graieste mereu vorbe bune si de folos, tanjind numai si numai dupa intelegerea cu orice om, chiar de ar fi el si pagan. Sa ne facem, asadar, si noi, “tuturor toate”, dupa cuvantul Apostolului Pavel.
Al doilea este AJUTORAREA aproapelui.
Adica, sa faci totul pentru aproapele tau cazut in necaz si nevoi, dar in asa masura, incat sa nu astepti laude sau sa tanjesti dupa rasplata. Ajutorarea, se mai poate numi si facerea de bine, si nu se face doar spre folosul trupului celui necajit. Nu doar trupul are nevoie de ajutor, ci mai cu sema sufletul. Ajuta cu un sfat, o mangaiere, o imbratisare, o vorba buna. Sterge o lacrima si transforma tristetea in bucurie.
Al treilea, dar nu cel din urma semn, este IERTAREA DEPLINA a aproapelui.
Impacarea cu aproapele, este de capatai pentru viata crestinului. Cata vreme tu nu esti impacat cu aproapele, nu ai iertat tu insuti, chiar daca pe buna dreptate esti cel vatamat, iubirea nu rodeste in tine si esti, in acel moment, fiu al intunericului, si nu Fiu al Luminii. Nu uita ca desavarsirea implica iertarea, ca TEMELIE a vietii crestine”.
Extras din Sfantul Simeon Noul Teolog, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: Pr. Daniel Ivan
