“Adevarul acesta l-au stiut toti Sfintii lui Dumnezeu, ba ei au stiut si aceea, ca credinta fara fapte, duce drept catre osanda vesnica, pentru ca zice Hristos:
“Nu tot cel ce spune: Doamne Doamne, va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel care face voia tatalui Meu, care este in Ceruri.”
Apostolul Iacov ne spune si el ca “si diavolii cred”, dar ei “se cutremura”.
Asadar, daca tu spui ca ai credinta, crestine, insa prin viata ta faci cele potrivnice credintei pe care o strigi, apoi si tu trebuie sa te cutremuri, si atunci credinta ta este credinta diavolilor.
Daca marturisesti tu ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar vadesti prin faptele vietii ca esti strain de aceasta mare Taina si marturisire, Iisus iti spune si tie, asemeni diavolului: “TACI!”
Nu uita ca si diavolul cel incuibat intr-un om din sinagoga din Capernaum, a marturisit inaintea lui Hristos, zicand: “Te stiu cine esti! Sfantul lui Dumnezeu!”. Si, Iisus i-a raspuns: “TACI!”
Ce mare lucru este, daca tu Il numesti pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu? NIMIC! Asa L-a numit si Petru, si a primit raspunsul: “Fericit esti Simone, fiul lui Iona!”. Asa L-au numit si diavolii, dar a trebuit sa auda cuvantul: “TACI!”
Diavolii au marturisit, ca si Petru, si totusi ei au fost respinsi. Se deosebeste, asadar, credinta ta, de cea a diavolilor? Si, care este aceasta deosebire?
Petru si-a marturisit credinta prin iubire si caindu-se, iar diavolii de frica!
A crede, este mai mult decat a te incredinta sau a te teme. Este a iubi!”
Extras din Fericitul Augustin, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: Pr. Daniel Ivan
