publicat în: Arhivă

In Postul Mare: Dumnezeu nu este un – controlor, care sa poata fi mituit

Vietuim intr-o lume din ce in ce mai alienata fata de normalitate, din ce in ce mai ostila fata de tot ce este drept si mai ales de tot ce este sfant. Toata lumea judeca pe toata lumea. Toata lumea inseala pe toata lumea. Acum ne inchinam si cantam in Sfintele Biserici, si imediat ce sfarsim cu aceasta, ne intoarcem la ale noastre. Nutrim in sufletele noastre fel de fel de ganduri, deloc conforme cu MODELUL SUPREM – Hristos. Totul a devenit “afacere”, totul a devenit “de vanzare”.

Acum ceva timp, un cunoscut m-a sunat sa imi propuna o slujba la cimitir, pentru cineva. Numai ca, acel cineva era un sinucigas. Am refuzat frumos, explicand motivele pentru care sinucigasii nu pot avea parte de slujba. Cand am crezut ca, in fine, a inteles cum sta treaba, am fost sunat iarasi, cu rugaminti si insistente din partea celor ce doreau aceasta pomenire. Cand, pana la urma au vazut ca nu reusesc sa ma convinga, au apelat la bani: vroiau sa-mi plateasca deplasarea si efortul, si nu cu putin bani. Am refuzat, bineinteles. Am scris toate acestea, pentru a va da doar un exemplu, din ce in ce mai intalnit intre crestinii de astazi.

Totul este de vanzare!

Nu caut vinovati si nu vreau sa dau sentinte. Concluziile unui asemenea comportament din partea unor oameni care se pretind a fi crestin-ortodocsi, le trageti singuri.

Vorbeam, deci, de ostilitatea lumii fata de Crestinism si tot ceea ce reprezinta el. Tragicul in aceasta atitudine, nu il reprezinta dusmania si ura celor straini de Hristos, ci mai ales spiritul gregar al crestinului ortodox contemporan. Cautam, astazi, mai mult lumea cu ale ei, decat cele ale lui Hristos. Ne punem nadejdea in orice, mai putin in CINE trebuie.

Credinta nu se masoara in prezente la slujbe, sau in danii facute. Dumnezeu nu este un pontator!

Credinta nu reprezinta spoiala exterioara a vietii noastre in Biserica.

Multi cred in inima lor ca, o prezenta permanenta in Biserica si la biserica, le asigura locul in Rai. Alergam sa prindem un bilet in trenul care duce spre Imparatia Tatalui si, cand constatam ca trenul sta sa plece in fiecare clipa, ne suim din mers in el, sperand sa mituim pe controlor. Cine nadajduieste ca Imparatia Cerurilor este o destinatie garantata pentru noi, se inseala amarnic.

Imparatia se dobandeste prin vietuirea cea buna. Cum este ea? Cum ajungem la ea? Urmati lui Hristos si nu veti gresi!

Stati in umbra Lui, si Ospatul cel Mare va va gasi imbracati in haine potrivite de Nunta, iar locul vostru va fi cel cuvenit.

Alegerea ne apartine tuturor.