publicat în: Arhivă

In Postul Mare: Incununarea. Martiriul crestin si perfectiunea Iubirii

“Lupta cea bună și primirea coroanei: Martiriul creștin și perfecțiunea Dragostei” / Diacon Peter Defonce / 18 martie 2014 – lecturi in Postul Mare, Biserica Sfanta Maria, Cambridge, MA – SUA (traducere – Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe)

“Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8:34-35).

De-a lungul celor douăzeci și unu de veacuri ale Bisericii pe pământ, fiecare om fiind botezat în moartea și învierea lui Hristos, a fost chemat într-un fel sau altul sa ia parte la realitatea credinței sale, indiferent de costuri. Unii au trăit vieți de mare austeritate și de sacrificare voluntara fata de bunurile lumești, alții au stat fără teamă înaintea regilor și împăraților, pentru a-i convinge de păcatele lor și a-i chema la pocăința, alții si-au părăsit familia, prietenii și țările de origine, pentru a predica Vestea cea Bună în cele patru colțuri ale pământului, și multe, multe persoane si-au dat propriile lor vieți – de multe ori în acte finale nespus de oribile – ca marturisitori ai victoriei finale a lui Dumnezeu asupra păcatului și a morții, prin Invierea glorioasă a Fiului Său, și pentru mantuirea lumii.

Atunci când o persoană este primita în comuniunea cu Biserica Ortodoxa, persoana declară război satanei și promite să păstreze neatinsă puritatea hainei sale de botez, știind că Dumnezeu a asigurat deja aceasta victorie prin ridicarea Domnului Iisus, in a treia zi dupa asezarea Sa în adâncurile pământului. În prima rugăciune de dezlegare (exorcizare) citita pentru un nou catehumen (care se boteaza), preotul rosteste cuvinte de dezlegare si lepadare de satana(…). Satana a fost indepartat, iar el acceptă de bună voie.

În urma acestei rugăciuni, un moment foarte important are loc în călătoria catehumenului, care stabilește în mod clar tonul pentru restul vieții sale. Există un dialog ritmic între catehumen și preot, în care persoana care solicită Sfânta Iluminare proclamă oficial “divorțul” ei de diavol și, ulterior, “căsătoria” cu Hristos. Fiecare parte a dialogului se intampla de cate trei ori, o practică folosită în Orientul Apropiat antic, pentru oficierea oricarei activitati oficiale, fiindca necesita aparent un angajament mai mare in consimțire, cu putere, de trei ori, a ceva. Evangheliștii ne-au dat exemple deosebite in acest sens.

“15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.

16. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.

17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”. (Ioan, 21:15-17)

În timpul acestui dialog pre-botez, catehumenul (cel ce urmeaza sa fie botezat) trebuie să se întoarcă pentru ultima dată si să se confrunte cu împărăția întunericului și cu conducătorul acesteia, declarând efectiv in fața diavolului că relația lor de servitute involuntara a ajuns la capăt. Rețineți că tot acest eveniment se desfasoara in partea din spate a bisericii, în scopul de a-l aborda în mod direct pe satan, catehumenul trebuind să se întoarcă acum și sa se confrunte cu apusul – care este direcția apusului de soare. Preotul il intreaba de trei ori: Te lepezi de satana, de toți îngerii lui, de toate lucrările sale, de toata slujirea sa și de toată mândria lui? Catehumenul răspunde, de fiecare dată: ma lepad. Iar pentru a fi absolut sigur, el verifică, din nou de trei ori: Te-ai lepadat de satana? Fiecare replică are loc, apoi, într-un ultim act de sfidare, preotul poruncind catehumenului sa sufle si sa scuipe, fiind în mod clar ultima picătură în departarea de satan. Din acest moment, in care catehumenul se întoarce cu fata spre rasarit și isi anunță intenția sa de a fi unit cu Hristos, diavolul începe căutarea modalităților de a deturna credința războinicului nou-soldat a lui Hristos, și de a distruge cât mai multe alte persoane pe aceasta cale.

Astfel, vedem că inca de la începutul vieții unei persoane, ca creștin ortodox, o mănușă este aruncata în fața diavolului, botezul fiind in fapt o declarație de război, deși Scripturile proclamă că victoria aparține deja lui Hristos. Satana nu mai are nicio putere directă asupra împărtășitului nou-botezat cu Sfintele Taine, și el este limitat în atacurile sale din afara… odată ce Dumnezeu domnește pe tronul Său, în inimile noastre, cel mai intim, nu a mai ramas nicio camera acolo, in care diavolul sa-si indeplineasca operatiunile sale. Este extrem de important sa ne amintim acest punct, pentru că il forțează pe satana sa-si schimbe uneltele si sa foloseasca o nouă cale atac, prin care caută să se ascundă și să arunce praf în ochii noștri, facandu-ne sa credem că forțele exterioare, dincolo de controlul nostru, obiectele neînsuflețite și alte ființe umane au devenit adevărații nostri dușmani și, astfel, originea a toată suferința și mizeria pe care demonii continuă să o provoace asupra noastră. De fapt, s-ar putea spune foarte bine că, cea mai mare dovada empirică a influenței diavolului asupra vieții cuiva, este faptul ca acea persoană neaga existența lui satan. În ce sens, ne-am putea întreba? Ce avantaj are diavolul, în a ne convinge că el nu mai există și ca nu are nicio putere in lume? Răspunsul, din păcate, este destul de evident. Ganditi-va la aceasta analogie: ești un bătăuș mare, care ii chinuie pe copiii mici din curtea unei școli, până intr-o zi, cand ai ajuns la un biet suflet, care are un frate mai mare, de aproximativ două ori dimensiunea ta și de trei ori puterea ta. În cazul în care copilul ar apela la fratele sau, reputatia ta ar avea de suferit si ai putea ajunge cu capul intr-un cos mare de gunoi! Cel mai bun mod de a evita această soartă, este acela de a-l convinge pe cel mic, ca este mai puternic decât tine, astfel incat sa nu simta nevoia sa apeleze la fratele său, folosindu-te astfel de mândria lui, in avantajul tau, si apoi năpustindu-te asupra lui, atunci când este absolut neputincios. Pentru a face acest lucru, vei găsi destui copii mici, dar destul de iritanti, și le vei spune cum să ii facă viața nefericita acestui baiat, iar ei vor face tot ce le-ai spus, fiindca tot ceea ce iti mai trebuie este doar… sa le oferi o sursă nesfârșită de bomboane.

Aceasta tehnica indelungata a diavolului, este o mina de aur pentru el; el poate manipula orice emoție umana, in circumstanțe neprevăzute, precum și orice ființă umană suficient de oarba pentru a ii raspunde, toate într-o ofensivă majoră de convingere a credincioșilor, că ei pot într-adevăr câștiga războiul spiritual nevăzut, fără a se lasa în întregime in mila, harul și dragostea lui Dumnezeu. Odată ce ne dăm seama de acest lucru, putem începe sa vizualizam diverse evenimente dificile din viața noastră, printr-un alt obiectiv… și anume, obiectivul înșelăciunii spirituale. Maestrul fumului și al oglinzilor, marele furnizor de minciuni si deghizari, si-a perfectionat arta de a arunca vina pe spatele altor ființe umane și – atunci când este posibil, asupra lui Dumnezeu Însuși. Când ne convinge sa ne ridicam cu ură împotriva lui Dumnezeu, fie direct, fie impotriva fraților și surorilor noastre care sunt invesmantati in imaginea sfanta a lui Dumnezeu, diavolul tocmai stabilește scena pentru victoria finală. Dacă este posibil, el ne va distruge pe fiecare dintre noi, de la interior spre exterior, ne va transforma din admiratori ai splendorii Sfintei Treimi, in firi incruntatate de furie și sfidare față de aproapele nostru. Prin “insusirea spiritului” iluziei și al urii, “o mie in jurul nostru” ar putea fi distrusi.

In acest punct, să tinem cont de o imagine considerata provocatoare, prezentata de Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662), în ultima parte a lucrarii sale reper, “Patru Sute de capete despre Iubire”. El recunoaște situațiile cele mai dificile cu care ne putem confrunta viața, ca ucenici ai lui Hristos: rușine, prejudiciu, calomnie fie împotriva credinței cuiva, fie a modului de viata al cuiva, bătăi, loviri și așa mai departe, acestea fiind lucrurile care dizolvă dragostea, chiar daca se întâmpla cu sinele sau cu oricare dintre apropiatii sau prietenii cuiva. El ne ofera sfatul: straduiti-va cat de tare puteti sa iubiti fiecare om, iar dacă încă nu puteti face acest lucru, cel puțin incercati sa nu urati pe nimeni. Dar, mai apoi, ne aduce aminte despre o învățătură esențială a Scripturilor, care este fundament pentru restul argumentarii sale: Te-a umilit cineva? Nu-l ura, uraste defaimarea și demonul care l-a facut sa rosteasca asta. Dacă il vei ura, ai urât un om și ai incalcat porunca. Ceea ce s-a facut in cuvânt, tu fa în fapta. Pentru a păstra porunca, arată calitățile iubirii și ajuta-l în orice fel posibil, ca să-l izbăvește de cel rău.

Cu alte cuvinte, toată energia noastră ar trebui să fie îndreptată spre lupta cu diavolul, care este singurul nostru dușman adevărat, așa cum a arătat Sfantul Pavel însuși:

“11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:11-12).

Din cate se pare, acest lucru ne va ajuta nu numai să Ii urmam lui Hristos, ci sa lucram, de asemenea, si sa schimbam viețile celor care ne persecuta în vreun fel. Sfântul Maxim se bazează pe unul dintre principiile de bază ale filozofiei sale divine, bunătatea supremă a naturii lui Dumnezeu.

“Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile” (Matei 19:17), și numai cine Il imită pe Dumnezeu, este bun în voință și scop. Pentru aceasta, intenția unei astfel de persoane este sa ii uneasca pe cei răi cu El, care este bun prin natura Sa, astfel încât ei sa poata deveni buni. Acesta este motivul pentru care, deși batjocorit de ei, El binecuvântează; persecutat, El îndură; umilit, El imploră.

“12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.

13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi” (1 Corinteni 4:12-13).

Dus la moarte, el se roagă pentru ei. El face totul astfel încât să nu iasa din sensul iubirii, care este Dumnezeu Însuși. Procedând astfel, mai degrabă decât să fie “biruit de rău”, în cele din urmă, “raul va fi biruit prin bine”.

“21. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Romani 12:21).

Pe o icoană minunată a Sfântului Antonie cel Mare, pe care o am acasa, există un text la care am reflectat de multe ori. Sfantul Antonie are in mana un pergament, pe care este inscripționat următorul text: “Am văzut cursele diavolului pe pământ, și am spus: ‘Cine poate fugi de acestea?’. Un înger mi-a raspuns: ‘Umilința’”. Smerenia este cheia spre victoria în războiul nevăzut, și, astfel, temelia pentru acceptarea și transformarea oricarei suferințe din viața creștină, pentru că ne leagă de trăsătura cea mai vizibilă și demna de remarcat a lui Iisus Hristos Însuși.

Într-una dintre cele mai frumoase lucrări ale sale, Mitropolitul Antonie Bloom ne oferă această descriere remarcabila a umilinței: “Practic, smerenia este atitudinea celui care se află în mod constant sub judecata lui Dumnezeu. Aceasta este atitudinea celui care este ca solul. Umilința vine de la cuvântul latin humus, sol fertil. Solul fertil este acolo, neobservat, întotdeauna acolo pentru a fi călcat. Este tăcut, discret, întunecat și totuși este întotdeauna gata să primească orice sămânță, gata să dea substanță și viață. Cu cat mai umil, acesta devine fertil, acceptand tot refuzul de pe pământ. El este atât de mic, încât nimic nu il mai poate injosi, umili, acceptand ultimul loc și neexistand ceva mai mic. În această poziție, nimic nu ii mai poate distruge liniștea sufletului, pacea și bucuria.

Ce imagine mai bună a Domnului Iisus ar putea exista vreodată? Acest pasaj bogat ne oferă o imagine asupra trăsăturilor de caracter pe care trebuie să le avem, pentru a lupta in mod corespunzator in lupta cea buna, și pentru a primi coroana, gatita noua:

“7. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.

8. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4:7-8).

Acesta descrie perfect atitudinea demonstrata de Hristos în noaptea tradarii Sale, și în timpul întregului sau calvar din ziua următoare, culminând cu icoana cea mai extremă a umilinței – inmormantarea sa smerita, în mormântul nou al Sfantului Iosif din Arimateea:

“Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus” (Matei 27:60).

“Solul”, care a primit trupul Lui neînsuflețit încă nemuritor, “a dat substanță și viață” înapoi întregii creații, devenind “fertil”, prin acceptarea Aceluia Care a fost torturat și ucis chiar de oamenii pe care El i-a imbratisat cu propriile sale mâini. Așa cum citim in partea de jos a crucii, “Locul Capatanii (craniului) a devenit Paradis”. Nu există nicio modalitate mai minunata și mai puternica, prin care acest adevar teribil dătător de viață sa poata fi făcut cunoscut… porțile iadului au fost transformate în porțile Paradisului, pomul mortii a devenit Pomul Vieții, infrangerea totala si completă a omului, a fost transformata în triumful total și complet asupra păcatului, morții și puterii diavolului. Tăcerea cu care a stat inaintea acuzatorilor nedrepti:

“Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53); “Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa” (Isaia 53:7),

a devenit “Cuvântul Crucii”:

“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18), cu rasunet, în prezent, în întreaga lume și de pe pământ la cer.

Este extrem de important să facem legătura între smerenia lui Iisus Hristos în fața calomniei și suferinței de nedescris, și biruința Sa, ca rezultat asupra dușmanilor Săi, pentru că acesta este modelul care ne este dat de Sfânta Biserică Ortodoxă pentru viața noastra proprie, cu care sa-i confruntam pe propriii nostri dușmani.

Nu există nicio altă cale pentru noi, de a intra în bucuria Invierii celei de-a 3-a zi, a lui Hristos, decât să trecem prin Golgota Lui și să murim pe cruce: “Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti” (Ioan 12:26).

Dumnezeu știe cât de greu este pentru noi, și El a făcut cu siguranță tot ce putea El pentru a ne ajuta, dar avem nevoie de angajamentul in a-L urma pe Domnul oriunde El ne va conduce, știind că El a trecut deja în fața noastră pentru a ne pregăti noua loc în Împărăția Lui cerească:

“2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.

3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu” (Ioan 14:2-3). Indiferent de dificultățile și de încercările cu care ne confruntăm în fiecare zi, nu există absolut nimic care sa se poata întâmpla cu oricare dintre noi, care sa se afle în afara providenței atotvăzătoare a lui Dumnezeu și dincolo de puterea noastră de îndurare, întru Hristos care ne întărește.

“Lupta cea bună și primirea coroanei: Martiriul creștin și perfecțiunea Dragostei” / Diacon Peter Defonce / 18 martie 2014 – lecturi in Postul Mare, Biserica Sfanta Maria, Cambridge, MA – SUA