Un simulacru de fericire: astazi ne bucura ceva, care maine de dezamageste-
Ce este Fericirea, pentru un ortodox?
Unii pot spune ca isi gasesc fericirea, in bani. Altii, in avere si proprietati. Altii, in dregatorii si pozitii sociale sau politice. Sunt si unii care confunda fericirea, cu momentele maxime de multumire trupeasca sau sociala. Dar, cred ca toate acestea sunt departe de adevarata Fericire.
Singurul exemplu ce mi-a venit in minte, a fost Pilda bogatului cel nebun.
Se spune, acolo, ca unui om bogat din vremea lui Iisus, caruia ii rodisera din belsug pamanturile lui, se gandea sa isi mareasca hambarele, pentru a putea aduna toata recolta. Nebunul de el, nici macar nu luase in calcul vremelnicia vietii sale. Nu intelesese ca Dumnezeu putea cere de la el sufletul, chiar in acea noapte.
Asa ca, intrebarea care deriva din aceasta pilda, este: La ce bune toate roadele lui? La ce folos marirea hambarelor, daca nu era sigur ca mai putea ajunge ziua de maine?
Asa si noi, astazi.
Ne cautam fericirea in maruntisiuri. In lucruri de care ne lipim sufletul, facandu-le de multe ori idoli carora, chiar daca nu ne inchinam la propriu, le suntem robi… sclavi chiar. Uitam ca ziua de maine nu este promisa nimanui.
Nu exista o fericire ortodoxa. Exista doar FERICIRE, si aceea este data de felul in care te raportezi la Dumnezeu si la lumea din jurul tau; la oameni, fapte si societate. Sa nu confunzi mutumirea, cu fericirea. Fericirea este o stare sufleteasca superioara oricare trairi umane. Fericirea se traieste plenar si deplin numai alaturi de Dumnezeu. Sau, mai bine zis, cu Dumnezeu in inima.
Fara prezenta reala si vie a lui Hirstos in viata noastra, nu putem spune ca suntem fericiti. Traim un simulacru de fericire. Astazi ne fericeste ceva, maine acel ceva ce ne-a facut fericiti ne dezamageste. Hristos si urmarea invataturilor Sale, insa, nu a inselat pe nimeni.
Spune Hristos, ca cine va bea din Apa invataturilor Sale, nu va inseta in veci.
Gandeste-te cat de pustiiti ne simtim cand parintii ne parasesc. Gandeste-te, o clipa numai, la cat dor si cata durere ne incearca dupa ei. Cat de mult am vrea sa mai fim iar cu ei. Cat am vrea sa mai fim mangaiati de mama, pe crestet, si totusi nu se mai poate.
Ei, bine, acelasi dor dupa fericirea de a fi alaturi de parintii plecati de la noi, trebuie sa ne incerce si pentru Dumnezeu.
Unde-i mai bine, decat la Sanul Tatalui Ceresc?
Asa ca, dragul meu prieten, cauta fericirea in locul unde Hristos se afla de doua mii de ani. Vino in Sfanta lui Biserica Ortodoxa si Drept Maritoare si sa nu te lasi calauzit decat de inima ta. Primeste binecuvantarea Bisericii Ortodoxe, Una.
Vino la Dumnezeu, asemeni fiului risipitor, cu pocainta si nadejde. Lasa-l pe Hristos sa te imbratiseze si sa te primeasca in Casa Tatalui Ceresc. Si, atunci, cand vei fi acolo, vei intalni FERICIREA.
Un raspuns catre un prieten, de: Pr. Daniel Ivan
