Axis Mundi – Crucea Lui Hristos

Motto

“Crucii tale ne inchinam Hristoase…”

Din Cantarile Sfintelor Pasti

Crucea strapunge istoria umanitatii, inca din zorii civilizatiei. A fost, pe rand, simbol si personificare, dar si obiect de tortura. Totusi, de 2000 mii de ani, Crucea nu mai este doar cruce. De 2000 de ani, Crucea este Altarul mantuirii neamului omenesc. Miliarde de oameni cunosc deja modul prin care s-a petrecut acest lucru. Nu trebuie sa amintesc aici si acum istoria atat de cunoscuta a Rastignirii lui Hristos.

Totusi, acum, odata cu pomenirea Sfintei si de Viata facatoarei Cruci, am simtit nevoia sa renunt la limbajul dulce-laptos al un unei anumite parti a Ortodoxiei si sa scriu ceea ce simt. As vrea sa lasati deoparte prejudecatile formaliste si sa cititi cu atentie randurile mele.

Cateva idei despre cei care inteleg insemnatatea venerarii Sfintei Cruci

Crucea, a devenit Sfanta dupa ce, pe Ea, a fost pironit si si-a dat sufletul in chinuri groaznice Fiul Lui Dumnezeu. Din acel moment, pentru crestini in mod direct si implicit, Crucea a devenit obiect vrednic de venerare si, mai ales, iubit. Nu uitati ca multi martiri au fost crucificati. Nu uitati ca Sfantul Apostol Andrei, dar si Sfantul Apostol Petru, au fost ucisi prin crucificare. Au fost vremuri de cruda prigoana, cand crestinii isi doreau crucificarea. Doreau sa moara asemeni Domnului si Dumnezeului lor. Tot sangele varsat de acestia, de la Hristos si pana astazi, formeaza temelia Bisericii Luptatoare. Crucea lor si sangele lor au facut ca noi, cei de astazi, sa ne putem inchina lu Hristos in pace si liniste.

In timp, Crucea si-a gasit locul sau de cinste in Biserica. Crestinii o au in case, o aseaza pe acoperisuri sau o poarta la piept. Curatenia Crucii face din oricine ii intelege locul special in istoria omenirii, nu doar un om vrednic de cinste, ci si un marturisitor tacut si viu al Jertfei Absolute. Caci, ce poate reprezenta, mai mult decat atat, moartea Lui Dumnezeu pe Cruce? Jertfa Crucii aduce cu sine garantia si bucuria zorilor Invierii. Crucea inseamna durere, suferinta si lacrimi, dar mai inseamna si bucurie, viata si mantuire. Fara Cruce si fara Sangele Sfant ce S-a prelins pe Ea, nu aveam parte de Viata Vesnica. Fara Cruce, omenirea ar fi vietuit intr-un haos spiritual. Fara Cruce, iubirea divina ar fi ramas un concept abstract. Ei bine, fara Cruce, Dumnezeu nu ar fi putut sa ne imbratiseze pe toti cei care am fi vrut sa fim la pieptul Sau.

Spunea Sfantul Maxim Marturisitorul:

“Iubeste Crucea omule. Iubeste-o si imbratiseaza lemnul Ei. Foloseste-o cu inima curata si multa cucernicie, caci Ea este Cheia cu care iti deschizi raiul pierdut si Scara ce duce la Cer.”

Acum, in contemporaneitate, treburile se complica putin. Sfanta Cruce nu mai are, in randul crestinilor, doar cinstitori. Nebunia oamenilor este, de multe ori, neimaginat de mare. Secularismul social a transformat Crucea crestina in… orice. Crucea a devenit, pe rand, bijuterie, imprimeu, bibelou sau, mai rau, batjocura.

Sa luam cateva exemple…

Avem acei supra-extra-ultra veneratori, care isi atarna cruci, facute din diverse materiale, peste tot. Parbrizele unor masini au ajuns adevarate “altare”. Prostul gust si lipsa de educatie religioasa duc la acest fel de manifestare a pietatii. Poti avea, acum, Crucea cu tine, in masina, chiar si sub forma de auto-colant. Nu strica deloc sa fie si ea pe acolo. Cata importanta I se acorda? ZERO.

Imi amintesc o intamplare de la inceputurile preotiei mele, cand aveam un nene in sat care ma ducea cu masina lui pe unde aveam nevoie, la slujbe, eu neavand, la acea vreme, carnet de sofer. Facuse rost de o cruce din plastic, cu ventuza, pe care o lipise pe geam – buna seama, de gura nevestei, femeie simpla si mai evlavioasa. I-o fi spus ca nu poate sa duca un parinte, cu masina, fara o cruce in ea – saracul de el! Crucea atarna, ce-i drept, pe parbriz, dar uitase sa-si curete, de pe bord, un abtibild cu o fetiscana goala-pusca. Intrebat de ce nu curata abtibildul, mi-a raspuns linistit ca a incercat, dar ca nu se ia cu apa si dero. Probabil este de ras, dar si de plans…

Unii batjocoresc Crucea in fel si chip. Sectarii, pentru ca nu o venereaza, cu toate ca ei cunosc importanta acesteia in Biserica, ne numesc “idolatrii”, facandu-se ca nu inteleg diferenta intre venerare si inchinare. Dar, asta-i alta poveste. Bunica avea o vorba, care se potriveste acestori rataciti: “Danut, mamaie, daca esti prost, poti sa iei pastille cu pumnul, ca tot nu-ti trece”.

Au ajuns, crestinii nostri, sa transforme Crucea in obiect decorativ, prin case. Tot asa, imi amentesc o intamplare tragic-comica, de pe vremea cand slujeam la sat. A venit, la mine, intr-o zi, o tanti, sa ii sfintesc un ceas cu cruce. Eram curios sa vad cum arata asa ceva. Ceas cu cuc stiam ca exista, dar cu cruce…? Ei bine ce credeti ca aducea ea, la sfintit? Un ceas de perete, chinezesc, cu baterii, mare si stralucitor. In mijlocul cadranului, iti sarea in ochi o imagine a lui Hristos, rastignit. Nu era reproducerea unei icoane. Era o reproducere-kitsch. Infiorator era insa faptul ca axul limbilor de pe cadran se afla pozitionat intr-un loc indecent, ca sa nu zic scandalos. Bineinteles ca nu am sfintit asa ceva. I-am si spus femeii, motivul. Sarmana a inteles, in cele din urma.

Asa ca, exemple sunt numeroase. Eu va indemn, doar, sa nu luati in ras ceea ce nu intelegeti bine. Drept este ca, toate darurile Sfintei Cruci se transmit, prin sfintire, oricarei cruci manufacturate. Dar, de aici si pana la situatiile mai sus mentionate, este distanta mare.

Cateva cuvinte despre inchinatorii Crucii

Ca preot, am vazut si vad multe manifestari pietiste sau pseudo-pietiste. A te inchina, a ajuns un fel de salut, pentru unii. Nu cred ca exista, pe undeva, un preot care sa nu fi invatat oamenii sa isi faca semnul Sfintei Cruci corect. Alti dascali ai corectei inchinari au invatat poporul lui Hristos, cum trebuie sa se insemneze cu Crucea, deci nu am sa fac eu acum teorie. Practic, atunci cand te inchini trebuie ca, insemnarea cu Sfanta Cruce sa fie o marturisire de credinta.

Totusi, excesul de miscare, in acest caz, aduce cu sine cazuri hilare si chiar grotesti. Sunt crestini, care isi fac semnul Sfintei Cruci cu atata teatralitate, incat nu te poti abtine sa nu ii intrebi daca se simt bine. Sa vedeti ochi dati pe spate, inspiratii adanci, mana ridicata lent si somptuos…Totul, transformat intr-un spoectacol ieftin – niste histrioni ai inchinarii, actori ratati, ai unei scene prea profunde pentru spiritele lor gregare.

La polul opus, sunt Zmangalitorii, Caricaturistii de ocazie, cei care, atunci cand se inchina parca sunt miscati de un soi de Parkinson spiritual.

Ei nu isi fac Cruce, cum se spune, ci isi deseneaza cu bratul, pe piept, orice altceva, dar mai putin Crucea. Sunt repeziti si superficiali, iar daca te mananca pe limba sa ii intrebi de ce fac asta, esti apostrofat si pus la zid. Ti se spune ca nu conteaza cum iti faci Crucea, daca o ai in inima. Fara comentarii…

Insemnati-va cu semnul Sfintei Cruci, cu smerenie si dragoste. Nu batjocoriti pe Hristos! Este o zi minunata, pentru Biserica: cinstirea Sfintei Cruci, si vine aducand, intre oameni, mesajul dragostei lui Dumnezu, pentru ei. Primiti aceasta, ca pe un Dar de mult pret. Pastrati-l, apoi, in inimi si in minte. Nu uitati ca, prin Cruce, lumea a primit Viata. Nu uitati ca, prin Cruce si pe Cruce, putem urca la Rai.

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.