publicat în: Arhivă

Jaful din Siria. Cine are de castigat? In unele zile suntem soldati, iar in altele arheologi!

Ceea ce a început ca o suma de demonstrații, printre fermierii săraci sirieni care solicitau reforme privind terenurile si reforme politice conexe în timpul Primaverii Arabe din regiune, s-a transformat acum într-un război total, in cel de-al 3-lea an de varsare de sange.

Conform unui articol publicat de Al Bawaba, sub semnatura lui Maurizio Porcu & Patricia Ward, in Damasc, minaretele vechi, moscheea Umayyad, cetatea orașului au fost deteriorate sau distruse. În Aleppo, Muzeul Arheologic, cetatea Aleppo, cartierele orașului vechi, moscheea otomană Kamaliya, Moscheea Otomana Adiliyah si altele au fost bombardate.

În iunie 2013, UNESCO a concentrat conferința anuală din Phnon Penh (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe) pe distrugerea unor sit-uri istorice și de patrimoniu din Siria, incheindu-se cu un apel de protejare a sase site-uri principale din țară.

Ciocnirile între forțele regimului și rebeli sunt, probabil, cauza cea mai evidentă a unei asemenea distrugeri, dar concentrarea doar pe lupta în sine este un precedent periculos, afirma autorii articolului. Regimul și factiunile rebele s-au folosit în mod strategic de anihilarea și distrugerea unor repere arheologice și istorice – cele mai prețioase din țară – ca arme politice strategice în lupta lor pentru putere și control asupra viitorului Siriei.

Distrugerea reperelor culturale din Siria a fost folosita drept tactica, de ambele părți, pentru a reduce coeziunea internă a țării și identitatea, subminand puterea adversarului și “rescriind istoria” Siriei, pentru viitor, prin eliminarea tuturor memento-urilor din trecut, conform lui Alberto Savioli, un arheolog italian, cercetător care a studiat în mod activ aceasta problema.

Loviturile aeriene ale regimului, în întreaga țară, de exemplu, au cauzat pagube de neimaginat asupra sit-urilor istorice importante, cum ar fi Fortareata Rahba Qalat (Deir ez Zor), de pe râul Eufrat (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), precum și mozaicurile care impodobeau Moscheea Ummayed din Damasc și zidurile Cetatii. O astfel de distrugere, a subliniat Savioli, este o tactică economică. De exemplu, un grup armat neidentificat a vandalizat un depozit care conținea materiale din sit-ul arheologic Heraqla, de lângă orașul Raqaa. Sute de mozaicuri si piese ceramice de pe sit au fost furate, iar potrivit unor surse siriene, citate de Savioli, doar trei cutii au fost găsite sau returnate dupa jaf.

O serie de obiecte de ceramică au fost furate dintr-o incapere a cetatii Qalat Jaabar si mai multe săpături ilicite au fost efectuate în Apamea, Jebel Al Alaa (Jebel Zawia) și Diocletian in Palmira. Multe dintre sit-uri nu sunt bine conservate, dupa exacavarile ilicite, care se incheie atunci cand autorii gasesc ceea ce cauta, ele ramanand deschise. Prejudiciul este chiar vizibil din satelit, în unele cazuri.

Într-un interviu pentru Washington Post, un informator rebel a declarat: “In unele zile suntem soldați, iar in alte zile suntem ‘arheologi’”. De la rebeli și luptatorii regimului, pana la bandele înarmate și cetățenii obișnuiți, toti au nevoie de cativa banuti, pentru a-si remedia dificila situatie economica – și de viață.

Deci, unde se duc aceste materiale și obiecte prețioase, si la cine? Conform unor statistici și date ale Interpolului, multe dintre comorile istorice ale Siriei au fost transportate în Liban și Turcia. Cu o Sirie în haos și cu săpături ilicite devenite agresive, colecționarii privati de artă au pus imediat ochii pe artefactele prețioase care provin din țara sfâșiată de război.

Lumea, cu toate acestea, nu ar trebui să fie șocata de astfel de vandalisme și de speculații: a devenit un proces sistematic pentru cazul multor conflicte trecute și prezente în regiune.

Irakul, în ultimii ani, de exemplu, a fost victimă a unor astfel de acte de vandalism și distrugeri culturale, cu multe din comorile sale istorice furate și vândute pe piața internațională. Ca si in cazul Siriei, aceste bunuri au fost la început marcate ca fiind bunuri furate “ilegale” de catre Interpol, dar după câțiva ani, obiectele furate sunt “curățate” de statutul lor ilicit, intrucat sunt schimbate prin mai multe mâini, între diverse colecții particulare, până când acestea devin “legale”, ca obiecte de licitație și de vânzare.

Probabil că artefactele “ilegale”, furate din Siria, reclamate de Interpol, vor capata un statut “legal”, după câțiva ani, spune Savioli. Acest cinism are la baza aplicarea limitată a standardelor și protocoalelor internaționale asupra problemei.

Arheologii afirmă că, pentru redresarea situatiei, poate fi necesara reconsiderarea politicilor și a reglementărilor asociate cu obiectele de artă sau materialele conexe care provin din Orientul Mijlociu, și controlul sporit al licitațiilor și practicilor de colectare privata, în general.

Pana una-alta, puteti surprinde in rapoartele UNESCO, unele fotografii in care se remarca disperarea unora dintre cetatenii sirieni, care se lupta prin orice metode pentru salvarea comorilor siriene, unii dintre acestia ridicand… ziduri, prin care incearca sa izoleze total obiectivele importante.