Raportul ONU si Biserica Catolica: un act de santaj? – interviu Lacasuri Ortodoxe

In legatura cu recentul raport al aparatorului ONU pentru Drepturile Copilului, Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe a realizat in aceasta dimineata un interviu in exclusivitate cu Ing. Catalin Ion (nume de presa: KSLCatalin), presedintele agentiei:

Ce parere aveti despre noul raport ONU, care pare sa fi socat Biserica Catolica?

KSLCatalin: Raportul prezentat ieri, intr-adevar, pare socant nu numai pentru Biserica Catolica ci, practic, pentru intreaga lume crestina in general, fiindca aduce atingere valorilor crestine in ansamblul lor. Din cate s-a vazut, scrisoarea are in esenta sa alura unui usor “santaj” sau “schimb”, daca putem spune astfel, intrucat incepe prin prezentarea unor concluzii legate de evolutia preocuparilor Bisericii Catolice in directia respectarii Drepturilor Copilului – capitol in care pare sa negjizeze total ultimele rapoarte si masuri adopatate de Biserica in acest sens – si continua imediat cu pretentii la adresa avortului si homosexualitatii. Pentru mine, este evident ca, asa pusa problema, are unele intentii mai mult sau mai putin ascunse. Este normal sa ne intrebam – si Biserica Catolica sa se intrebe – de ce raportul nu tine cont de masurile luate in ultimul timp de Biserica Catolica in recunoasterea unor fapte accidetale mai vechi si in indreptarea situatiei – bineinteles, atat cat se mai poate, dupa ani de zile de suferinte – pentru victimele acestor abuzuri. Chiar Arhiepiscopul catolic Silvano Tomasi, observator permanent al Sfântului Scaun la Națiunile Unite, a declarat in utlimele ore ca raportul pare sa nu fie actualizat, adica pare sa fi fost deja scris cu mai mult timp in urma si acum doar a fost dat publicitatii. Stiti foarte bine, si am prezentat permanent in paginile Agentiei noastre, Biserica Catolica a luat mai multe masuri in ultimii ani, a aratat o deschidere fantastica si a incercat sa despagubeasca in anunite feluri victimele acestor abuzuri. S-au creat comisii speciale, au loc dezbateri regulate si s-au luat masuri impotriva clericilor in cauza – a celor care se mai aflau, cel putin, in viata in momentul de fata, fiindca stim cu totii ca actele raportate au avut o vechime destul de mare.

Dar, vorbeati despre un “schimb”. Care ar fi acesta si de unde aceasta impresie?

KSLCatalin: Pentru mine, este evident. Daca amintesti mai intai ce a facut rau un om – si aici este vorba doar de greseli sau de cazuri accidentale – iar mai apoi incerci sa capeti unele avantaje din asta, nu pare deloc a fi ceva onest. Deci vorbim clar despre un schimb, sau nu? Se sugereaza ca ONU va tine cont de schimbarile din Vatican privind respectarea Drepturilor Copilului, doar daca Vaticanul isi va schimba pozitia, la randul sau, fata de homosexualitate si avort. Cum sa nu ne intrebam, de exemplu, asa cum s-a intrebat imediat si Arhiepiscopul Tomasi, de ce raportul lanseaza – dupa ce nu admite ca Vaticanul ar fi luat masuri legate de cazurile de abuz – pretentii la adresa Bisericii, cred ca in modul cel mai direct de pana acum, vizavi de indulcirea legilor legate de avort si de homosexualitate? Modul direct si cel mai oficial de pana in prezent, prin care Vaticanului i se cere schimbarea opiniilor pe care le are vizavi de avort si homosexualitate, demonstreaza clar o anumita graba a Uniunii Europene in adoptarea unor legi care sa satisfaca anumite minoritati, fara a tine cont de majoritate. Aceasta graba se reflecta oricum in viteza cu care unele state (in prezent 17 la numar) au si votat legi prin care sunt recunoscute deja “casatoriile gay”, intre persoane de acelasi sex.

UE a repetat in mai multe randuri ca nu constrange statele membre sa adopte astfel de legi, dar se vede ca exista diferente intre acele afirmatii si ceea ce se intampla in practica. De ce spun asta? Fiindca doar in urma cu o zi, Parlamentul European a adoptat raportul Lunacek, privind “parcursul UE împotriva homofobiei și a discriminării pe baza orientarii si identitatii sexuale”. Am avertizat intr-un alt articol de presa ca, in urma adoptarii acestui raport, instituțiile UE și statele membre vor integra homosexualitatea în toate domeniile politicilor publice (sănătate, educație, ocuparea forței de muncă, drept de azil și afaceri externe), cea mai periculoasa si directa manevra fiind aceea de folosire a rezolutiei in sensul obligarii statelor membre la legiferarea “căsătoriei gay”, chiar si in cazul unei lipse de voință populare naționale. Prin urmare, cuplurile de homosexuali din toate statele membre vor avea acces la adoptie, fertilizare in vitro și mame-surogat.

Acum, de ce credeti ca pana si in acest raport al ONU privind… Drepturile Copilului i se solicita Bisericii Catolice sa isi schimbe optica vizavi de homosexualitate? Nu va intrebati, ce legatura au Drepturile Copilului cu… homosexualitatea? Raportul, aminteste deci pacatele unor membri ai unei institutii, se face mai apoi ca nu observa schimbarile sau masuri la nivel de institutie si apoi cere ceva “la schimb”, cum spuneam.

Mai mult decat atat, Arhiepiscopul Silvano Tomasi s-a intrebat si el, dupa cum era firesc, cum de un organism care sustine ca se preocupa de Drepturile Copilului, ajunge sa-i ceara unei institutii o mai mare flexibilitate în “identificarea circumstanțelor în care accesul la avort poate fi permis”. O astfel de cerinta incalca evident principiile care ar trebui sa stea la baza organismului in cauza. In plus de asta, Biserica Catolica are dreptate cand acuza ONU de amestec in treburile Bisericii, in invataturile ei.

Personal, am fost uimit cand am descoperit in raport, fragmentul in care Biserica este invitata să “facă uz deplin de autoritatea sa morală, in condamnarea tuturor formelor de hărțuire, discriminare sau violență împotriva copiilor, pe baza orientării lor sexuale”, pentru a participa la efortul “dezincriminarii homosexualității” pe plan internațional. S-ar parea ca Biserica este asemanata partii laice, in care organismele internationale par a fi deja obisnuite cu ‘firescul’ manipularii cetatenilor, odata ce ele au ajuns sa-i ceara acesteia “sa faca uz deplin de autoritatea sa morala”. Ar trebui sa se stie ca Biserica nu are ca interes manipularea constiintelor, ci ea le acorda acestora libertatea deplina pe care Dumnezeu le-a acordat-o atunci cand a creat omul. Dar, totodata, Biserica este obligata sa il si indrume pe om, aratandu-i calea valorilor adevarate, asa cum a facut-o Hristos. Dupa aceasta, omul are toata libertatea sa aleaga. Manifestatiile din ultimele zile, mai ales din Franta, unde adoptarea unei legi a reusit sa fie amanata, ne arata ca mai sunt inca oameni care sa aleaga bine. In mod cert ei sunt destui, numai ca omul de factura pozitiva – daca pot spune asa – omul cu bun simt, omul care mai apreciaza inca adevarate valori, are o retinere frecventa in a se exprima. Verificati in comentariile unei stiri, de exemplu, cate comentarii sunt poozitive si cate sunt negative. De regula, omul de masa, omul de factura pozitiva, cum i-am spus, prefera sa se abtina. El are o logica si un standard al interventiei intr-o discutie, care il obliga la mai mult: la bun simt, la retinere si documentare, la rabdare si rezistenta in fata raului. Acestea sunt motivele pentru care, de cele mai multe ori, ia atitudine, manifesta si striga in strada exact cealalta parte. Dar, asta nu inseamna ca ea reprezinta majoritatea sau parerea majoritara, ci din contra. Este pacat ca s-a ajuns aici, cand esti obligat sa reactionezi in public, pentru a influenta deciziile de conducere ale unui stat. Nu ati observat ce se intampla mai nou? Sunt puse in balanta manifestatiile, numarul manifestantilor, fervoarea cu care acestia manifesta, frecventa manifestatiilor si astfel sunt luate deciziile. De fapt, ele sunt luate altfel, doar ca astfel se justifica. Bunul simt pare sa ramana rezervat si tacut, inca. Se poate ca el sa mai rabde sau pur si simplu sa se bazeze exact pe libertatea despre care va vorbeam, si care este de la Dumnezeu, vesnica, indiferent de ce vor oamenii. Credinciosii stiu ca isi pot pastra valorile chiar si atunci cand guvernele ii indeamna sa faca altceva. Numai ca, intr-adevar, manifestatiile publice gresite pot influenta caractere, in viitor, iar asta trebuie sa si-o asume cei care prefera sa ramana “tacuti” astazi, in fata constrangerilor care au inceput sa apara la orizont. Biserica trebuie sa fie sustinuta cu toata taria, acum, din interior, de majoritate, caci inca Biserica este majoritatea”.