Isi sacrificau, intr-adevar, cartaginezii pruncii pentru zeul Baal?
“Dar, cu deplină cunoștință și înțelegere [cartaginezii] isi ofereau copiii lor, iar cei care nu aveau copii ii cumpărau pe cei mici de la oamenii săraci și ii sacrificau, dupa cum faceau cu multi miei sau păsări tinere” (Plutarh , Moralia II)
Una dintre întrebările cele mai dezbătute în studiul lumii antice este aceea daca practicau sau nu, intr-adevar cartaginezii sacrificiul uman, mai precis sacrificarea copiilor. Plutarh și alți autori antici greci și romani au raportat că acestia promiteau aducerea copiilor lor ca ofranda zeilor, sacrificandu-i. Descoperirea urmelor din unele “tofete” – locuri deschise in care se aflau urnele sugarilor incinerati si ale animalelor – păreau să confirme practica. Ideea că practica de sacrificare a copiilor, de catre cartaginezi, a fost cu adevart un ritual, a fost acceptata până în 1970, când un număr tot mai mare de cadre universitare au început să se îndoiască de aceasta practica.
Acum, studiile publicate intr-o revista de specialitate a răspuns acestei probleme si a furnizat noi dovezi cuprinzătoare, conform carora, intr-adevar, cartaginezii isi sacrificau copiii.
Cartagina, situata în Tunisia de astazi, a ajuns să fie cel mai puternic oras din toate coloniile feniciene stabilite în Marea Mediterană, între secolele IX și VI. Cartagina a început să exercite controlul asupra așezărilor din vestul Siciliei, Sardinia, Malta și Insulele Baleare în secolul al VI-lea, dezvoltand un imperiu maritim cu o forța puternică navala. În mijlocul secolului al treilea, Cartagina și Roma s-au angajat într-o serie de lupte înverșunate. Romanii au hotarat ca aceasta putere, Cartagina, trebuia sa fie distrusa. Până în 146 î.Hr., Roma a zdrobit într-adevăr Cartagina.
Săpăturile arheologice din Africa de Nord, Sicilia și Sardinia au descoperit tofete la marginea a cel puțin nouă așezări feniciene – una dintre cele mai mari chiar in Cartagina. Monumentele funerare (stele), care marcau locurile de inmormantare ale unor urne din teracota, purtau inscripții care vorbeau despre ofrande aduse Zeior punici, Baal Hamon și Tanit. Demonstrau acestea, oare, ca erau sacrificati copiii, așa cum a fost descris acest lucru de către numeroși autori antici?
Cei mai putin credinciosi in asta, susțin că tofetele feniciene au fost pur și simplu cimitire pentru copii. Un studiu binecunoscut, condus de Universitatea din Pittsburgh, a analizat dintii si scheletul pruncilor din Tofet-ul Cartaginei (foto) si a stabilit ca probele reflecta ratele normale de mortalitate ale copiilor din antichitate. Urnele conțineau – a concluzionat studiul – rămășițele carbonizate ale copiilor care au murit din cauze naturale, cum ar fi bolile infecțioase.
Doua articole publicate recent în revista “Antiquity” au răspuns, insa, dezbaterilor reînnoite și au reafirmat practica de sacrificare a copiilor cartaginezi. Dinții și analizele scheletice au condus-o pe Patricia Smith si pe colegii sai din Universitatea Ebraică și Universitatea Harvard la demonstratia că probele din Tofetul Cartagina arată o preferință pentru o anumită vârstă, din gama 3 luni, care nu se corelează cu modelul ratelor de mortalitate din antichitate.
O a doua lucrare, prezentată de o echipa internationala de cercetatori, condusa de Paolo Xella, din Consiliul National de Cercetare din Roma, a rezumat si ea textuale abundente, epigrafice și dovezile arheologice, in favoarea sacrificarii copiilor cartaginezi pentru zei
