Interviu cu fiul calugaritei ucise in Catedrala din Sahalin: Egumenul Filaret

Egumenul Filaret (Priashnikov), fiul călugăriței ucise în Yuzhno-Sakhlinsk, a declarat că ziua în care a avut loc tragedia i-a schimbat întreaga sa viață.

“Această zi m-a schimbat complet. Când a început totul, Parintele Vasily și cu mine eram la centrul de educație religioasă. O femeie a venit în fugă și a strigat: “Fă ceva: un om înarmat a intrat în biserică”. Am mers imediat, dar nu am putut intra: se trageau focuri de arma puternice in interior. Nu m-am panicat, dar mi-era teamă: am știut că mama mea se afla inauntru. Aveam impresia ca focurile de arma nu se vor mai termina niciodata… Ele vor rasuna mereu în capul meu.

Apoi, a venit poliția, și focurile de arma au fost reduse la tacere. Am fost unul dintre primii care au intrat în biserică, și m-am uitat imediat inspre magazinul de icoane – acolo unde ar fi trebuit sa se afle mama mea. Nu am văzut-o acolo, și am crezut că a reușit să fugă. Dar, apoi, am auzit cum un ofițer de poliție a declarat pentru radio că o femeie fusese ucisa, și am înțeles că mama mea nu mai era în viață… Deși, probabil, chiar înainte de asta, când am intrat în catedrală, simtisem că am fost lăsat fără ea.

Nu știu ce viziuni a avut criminalul, dacă el aparținea vreunei religii. Nu știu dacă era neopagan sau nu. Dar, dacă o religie ii cheama pe oameni să distrugă in acest fel, atunci ea nu are niciun drept sa existe.

Sunt adesea întrebat dacă cred că era posibil sa fie evitata această tragedie. Ortodocșii înțeleg Providența lui Dumnezeu. Noi toți trăim în Dumnezeu. Cel mai probabil, era necesar pentru Dumnezeu, și necesar pentru noi toți, ceea ce s-a întâmplat să se fi întâmplat. La urma urmei, El ne-a arătat cum suntem lipsiți de apărare: copiii noștri și părinții sunt uciși, iar altarele noastre sunt atacate. Totodata, ne arată ca suntem indiferenți. Trebuie să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, cu oamenii care se afla în jurul nostru. Mama a fost demna de toata atenția și grija, așa cum a fost a si cea de-doua persoana care a pierit, slujitorul lui Dumnezeu, Vladimir. L-am văzut de multe ori în fata bisericii, dar nu mi-as fi putut vreodata imagina că el avea o inimă atat de mare.

Până în prezent, știu puține lucruri despre criminal. Cred putine despre el. Dar eu știu un singur lucru: viața acestei persoane nu va mai fi niciodată la fel. Acțiunile sale nu au făcut pe nimeni fericit. Și, sensul vieții umane este acela de a face ca viețile celor din jurul tău sa fie fericite. Soarta, Domnul, vor aseza totul la loc.

În ceea ce privește posibilitatea justificarii sau iertarii acțiunilor sale… Domnul așteaptă pocăința celor mai rai dintre păcătoși. Pocăința este deschisa oricarei persoane. Dar, întrebarea este dacă s-a pocăit. A recunoscut toate consecințele acțiunilor sale? Astfel, numai Domnul va judeca, și nu noi”.