Rhinegold – Inelul Nibelungilor: un arheolog amator pare sa fi descoperit comoara mitologica antica

Un arheolog care practica arheologia ca hobby, a descoperit, folosindu-se de un detector de metale, o comoară de aur și argint într-o pădure germana. Comoara dateaza din epoca romană târzie, alimentând speculațiile ca ar putea fi legendara comoara nibelungului care l-a inspirat pe Richard Wagner.

Comoara statului de vest Renania-Palatinat, în valoare de aproximativ 1 milion de euro, include vase de argint, broșe și alte bijuterii pentru haine de sarbatoare, statuete care împodobeau un tron mare, au declarat arheologii.

“În ceea ce privește datarea și pozitia, descoperirea se potrivește cu epoca legendarului nibelung”, a declarat Axel von Berg, arheolog șef al statului, citat de mass-media germana. “Dar nu putem spune dacă aceasta aparține de fapt comorii nibelungului”, a mai spus el, adăugând că oricine ar fi deținut-o ar fi “trait bine” și ar fi putut fi un prinț.

Comoara, care a fost găsita în apropierea Ruelzheim, în partea de sud a statului, se afla in prezent, conform VoR, la Departamentul Cultural de Stat din Mainz, dar oficialii suspecteaza faptul ca aceasta n-ar fi intreaga. Procurorii au început deja o anchetă asupra omului care a descoperit-o, pentru că suspectează că ar fi vândut o parte din ea, eventual, unui cumpărător din străinătate, a declarat Departamentul.

“Locul unde a fost făcută descoperirea a fost complet distrus de modul necorespunzator in care a decurs acțiunea”, se arata intr-o declarație.

Chiar daca comoara este faimoasa “Rhinegold” sau nu, ea pare a fi fost îngropata în grabă de către proprietarul său, sau de către hoți, în jurul anilor 406-407 dupa Hristos, când Imperiul Roman se prăbușea în zona, de-a lungul Rinului, a declarat Von Berg. Rinul si-a schimbat cursul de mai multe ori de-a lungul secolelor, astfel încât comoara nu mai trebuia sa se afle neaparat, acum, sub apă.

Deși este un subiect mitologic, povestea se bazează pe căderea de burgunzilor, din secolul al 5-lea. Renania-Palatinat se mândrește cu cea mai faimoasa întindere a Rinului, presarata cu castele și adâncită în legenda care i-a inspirat pe poeții, pictorii și muzicienii germani.

Tetralogia lui Richard Wagner urmărește aventurile zeilor, uriașilor, gnomilor și oamenilor, care luptă cu lăcomia și trădarea, pentru a ajunge la un final izbăvitor. În prima operă (Aurul Rinului-Das Rheingold), nibelungul pitic Alberich renunță la iubire, pentru a câștiga aurul Rinului, din care își face un inel care îi conferă puteri magice. În acest timp, Wotan, stăpânul zeilor, regretă promisiunea de a o da pe Freia, zeița tinereții și frumuseții, uriașilor, în schimbul ajutorului acestora pentru reconstrucția Valhallei. Wotan îl înșală pe Alberich și fură inelul magic, dându-l uriașilor, în locul zeiței Freia. Dar, piticul Alberich blestemase inelul, iar oricine îl atingea atrăgea asupra sa și a celor din jur nenorocirea.

La începutul celei de a doua opere (Walkiria-Die Walküre), Siegmund ajunge la coliba în care Sieglinde așteaptă credincioasă întoarcerea lui Hunding, pe care a fost obligată să-l ia de soț. Cei doi se îndrăgostesc, fără să știe că amândoi sunt de fapt copiii umani ai lui Wotan. Acesta o trimite pe fiica sa favorită, Brunhilde, din rândul neînfricatelor Valkirii, pentru a-l apăra pe Siegmund, dar soția sa, zeița Fricka, îi amintește că Siegmund a încălcat căsătoria lui Hunding și ca atare trebuie să moară. Zdrobit de durere și aflat încă sub blestemul inelului, Wotan îi cere Valkiriei Brunhilde să îl ajute pe Hunding. Deși Brunhilde se opune, Wotan intervine și provoacă moartea fiului său. Pentru a o pedepsi pe Brunhilde, care nu îl ascultase, o adoarme pe Brunhilde, înconjurată de un inel de foc, de care doar un erou adevărat va putea sa treacă. Dar, inainte de a fi întemnițată, Brunhilde le spune zeilor că Sieglinde este ascunsă în pădure, unde va da naștere lui Siegfried, care îi va ajuta mai târziu pe zei să-și înfrângă dușmanii. Siegfried povestește apoi cum copilul a fost salvat de lângă mama sa moartă și crescut de Mime, un pitic nibelung ce plănuiește ca în viitor Siegfried să-l ucidă pe uriașul Fafner și să recupereze astfel inelul magic. Siegfried ajunge să lupte cu uriașul Fafner, folosind sabia ruptă a tatălui său și îl invinge. Dar apoi, îl ucide și pe piticul Mime pentru trădarea lui, totul sub privirile satisfăcute ale piticului Alberich. Între timp, Wotan, obosit, renunță să mai fie stăpânul zeilor, abandonând lumea în sarcina iubirii omenești. O pasăre îl duce pe Siegfried la Valkiria Brunhilde adormită, pe care o trezește. Brunhilde renunță la puterile ei și cei doi îndrăgostiți ajung împreună, fiind reuniți de inelul magic.

Dar, răzbunarea zeilor îi așteaptă în cea de a patra operă (Amurgul Zeilor–Götterdämmerung). Hagen, fiul maleficului Alberich, pune la cale un plan pentru a-l ucide pe Siegfried și a fura inelul magic de pe degetul Brunhildei. O convinge pe sora sa vitregă, Gutrune, să-i dea lui Siegfried o poțiune care o va șterge din amintirea eroului pe iubita sa Brunhilde. Astfel, Siegfried ajunge să promită că o va răpi pe fosta sa iubire, pentru ca aceasta să se mărite cu Gunther, fratele lui Gutrune. În timpul luptei dintre cei doi, Siegfried reușește să ia inelul magic de pe mâna Brunhildei. Când aceasta îl acuză că a trădat-o, Siegfried nu își poate aminti nimic, așa că neagă totul. După căsătorie, fecioarele Rinului, moștenitoarele de drept ale inelului magic, îi cer lui Siegfried să-l returneze, dar acesta refuză, din cauza vrăjii. Dorindu-și inelul, Hagen îl înjunghie pe la spate pe Siegfried. Dar, când încearcă să ia inelul prețios de pe degetul cadavrului, mâna acestuia se ridică pentru a-l împiedica. În acest moment apare si Brunhilde, care ia inelul magic și se aruncă împreună cu acesta într-un rug funerar, pentru a-l distruge pentru totdeauna. Sacrificiul ei aduce inelul înapoi Rinului și purifică lumea, pentru o nouă eră a iubirii.