Hristos si firea lumii de astazi

Multi dintre crestini spun ca Mantuitorul Hristos este sfant, bland, credincios, iubitor si un prieten al omului, ceea ce nu este gresit, insa cu multa indrazneala si responsabilitate va spun ca, dincolo de aceste trasaturi frumoase, El mai este si dusmanos… Da, da! Ati citit bine! El este dusmanul lumii! O, poate deja ma judecati! Nu va grabiti! O sa-mi spuneti ca sunt deplasat cand afirm asa ceva, insa va rog sa ma credeti ca imi asum ceea ce spun… Iisus Hristos este cel mai mare dusman al FIRII acestei lumii cazute si destrabalate!

Iata ca omul, care face parte din lumea de astazi si isi aduce un aport important la zidirea ei, astazi, poate mai mult ca niciodata (vedem prin diferite mijloace de comunicare) isi maltrateaza mama care l-a nascut si crescut, o uita si o omoara fara pic de mila. Omul nostru modern e golit de sentimentul responsabilitatii, isi ucide fratele, isi tradeaza semenul si principiile sanatoase pentru dezvoltarea lui armonioasa. Lumea noastra secularizata, civilizata si moderna, a scuturat valoarea Crestinismului din temelie, punand in loc ceea ce ii este potrivnic, dar in pas cu nebunia acestei lumi: lipsa bunului simt, incalcarea legii, a justitiei, a moralei, a eticii si a minimei cuviinciosii. Firea normala de altadata, a lucrurilor bune, teama sfanta si sanatoasa, care puneau pe un drum bun individul, au fost inlocuite de contrariul lor. Pacatul, viciul, prostia si nebunia s-au imultit si nu mai sunt condamnate intr-un glas comun si, mai des, de catre liderii responsabili cu sanatatea societatii si a individului la nivel global. Sub toate formele posibile, ceea ce este pacat este considerat normal. Dragostea dintre oameni s-a racit. Caldura binelui, fapta buna si lumina adevarului se mai zaresc pe ici, pe colo…

Omul a cules mai mult gunoiul anormalului si a proslavit putoarea nebuniei lui, pana intr’acolo incat a fost invins, in firea lui, omul cel bun, neducand nici minimul de razboi cu sine, cu firea cea nebuna a pacatului. Insa, stie a duce razboi cu fratele sau, pana acolo incat cauta sa-i ia totul: locul sau, identitatea, libertatea, gandul, simtirea si avutia sa. Daca se poate, il ingenuncheaza.

Si nu numai ca nu duce un razboi cu firea sa nebuna, si nu numai ca se pune impotriva fratelui sau, dar isi si distruge casa si pe cei care locuiesc in ea. Iata ca bietul nostru Pamant a slabit si mai slabeste, datorita bolii provocate de cel ce avea datoria sa-l ingrijeasca. Omul a imbolnavit, cu infectia lui, Pamantul. Lacomia omului seaca puterea Pamantului si lupta dintre popoarele mari pentru suprematie si putere, de orice chip, fac in asa fel incat cei care se imbogatesc sa uite de cei mici. Filosofia aceasta, de a-ti duce fericirea pe seama umilintei si insaracirii celuilalt, considerat mai slab, nu e sanatoasa si nici fericire nu aduce, indiferent de partea in care te afli. Cel ce este de acord cu acest fel de a castiga fericirea si bunastarea sa, decade din demnitatea umana, isi castiga dreptul de a fi o fiara, devine un luptator impotriva normalului, a umanitatii, a omului.

Da, Iisus Hristos este dusmanul acestui gen de lume, dar nu al omului din ea, ci, repet, al acestui gen al lumii, care nu se aseamana cu chipul Sau. El a venit sa vindece si sa mantuiasca lumea, dar nu pe toata… ci pe aceea care este cu El si in El, nu pe aceea in care iubirea pacatului si a firii nebune este laudata si gustata! Sabia este leacul, dar si rodul cules de fiecare om, pe care il da Hristos, in dreptatea Sa, care se va imparti atunci cand va veni sa judece viii si mortii. El este dusmanul acestui plan si al acestei viziuni despre construirea vietii pentru oameni si intre oameni, pentru ca arhitectura Lui nu seamana cu cea a omului. Nu vrea pierderea si moartea lumii, ci vrea castigarea ei, pentru Imparatia ce va sa vie. Dar, pentru aceasta, lumea are nevoie de medicamentul Sau: Jertfa Lui si urmarea Lui, imitand totul din conduita Sa: smerenia, bunatatea, lacrima, insetarea si flamanzirea pentru dreptate, rabdarea greutatii, implinirea dragostei in fapta, pacea si gandul impaciuitor, iertarea, jertfirea pentru aproapele… Acestea sunt ingredientele medicamentului aplicat de El, bisturiul care indeparteaza tumoarea si vindeca acest cancer al firii, de ceea ce nu este al firii!

Cu firea vindecata si impacata cu Dumnezeu, Hristos nu mai poate fi dusman. Iata sensul dusmaniei Sale fata de lume, dar nu fata de intreaga lume, nu fata de om, ci fata de firea stricata a acestuia, care nimiceste in jurul sau! Crestinul trebuie sa constientizeze si sa invete ca nu e de ajuns sa fii crestin doar cu numele, ci trebuie sa fii mult mai mult decat atat. Sa fii constient ca poti fi un locuitor al Imparatiei, inca de aici, dar atat de constient incat sa fii serios in a urma viziunea Tatalui, Care a gandit altceva pentru om, si nu pe a ta! Caci, planul Cetatii din Cer, e planul Lui pentru cetatea si locuitorii de aici.

“Asa este cetatea lui Dumnezeu! In ea este Biserica celor intai nascuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a ingerilor, sangele izbavitor al Domnului, prin care toate s-au unit: cerul a primit pe cele de pe pamant, pamantul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult dorita de ingeri si de sfinti s-a implinit.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Preot Daniel Ivan