Valiza mea este biserica mea!

“Pentru Pr. Alexei, umbrela devenise un accesoriu esențial. El a pierdut-o pe ultima, imediat dupa ce a coborat din autobuz, in timp ce se deplasa catre locul de oficiere a Sfintei Liturghii. După ce s-a asigurat ca valiza – care era cu mult mai importanta – era în regulă, Pr. Alexei a coborât din autobuz. Era gata sa inceapa furtuna. Nu era nimeni acolo să-l conduca, de data asta, așa că si-a instalat valiza într-o poziție mai confortabilă și a pornit-o pe jos. Un vânt puternic a inceput sa sufle si a inceput imediat ploaia. Era ciudat sa-l vezi transportand o valiză grea într-o mână și o umbrelă în cealaltă: era, totodata, si ineficient. O rafală bruscă de vânt i-a smuls umbrela si i-a dus-o departe, acesta pierzand-o. Pr. Alexei a oftat scurt, fără a lasa vreun pic valiza jos, nici macar pentru o clipa: in ea se aflau veșmintele liturgice, Evanghelia și Vasele Sfinte. “Valiza mea este biserica mea”, spune el adesea. Daca si-ar fi pierdut vreodata valiza, sute de locuitori ai țării ar fi fost lipsiti de Liturghie.

Deși ar fi fost practic o scurta călătorie cu mașina, de la casa sa din Concepcion, unde comunitatea se întâlnește în zilele de duminică, este nevoie de mult mai mult timp decat in cazul altor preoti, pentru ca Pr. Alexei să se pregătească de Liturghie. Comunitatea oficiaza slujbele intr-o casa împrumutata de la arabii locali care au îmbrățișat Credința Ortodoxă, dar enoriașii trebuie să poarte cu ei toate accesoriile liturgice: nu numai veșminte, cărți, și vase, ci chiar Masa Altarului, analogul, sfesnicele, icoanele etc. Datorită eforturilor Pr. Alexei, misiunea a crescut în putere și număr, în ultimii ani. În urmă cu doar 15 ani, aici nu exista nici macar o singură parohie ortodoxa, in Concepcion, al doilea cel mai mare oraș al Chile. Astăzi, mai mult de două duzini de oameni participa la Liturghia de duminică.

Pr. Alexei a ajuns la biserică ud leorca. Nu a racit, de aceasta data, dar s-a intamplat asta in trecut. În fiecare lună, Pr. Alexei călătorește între trei misiuni, dintre care două sunt la 7 ore de Concepcion, unde locuiește. Sa primeasca ceva de la enoriasi, iese imediat din discuție: Parintele Alexei lucreaza ca laic, pe post de profesor, pentru a-si susține familia, dar tocmai de asta nu are nici macar bani pentru un taxi, desi ii vine extrem de dificil sa foloseasca transportul public, încercand sa transfere intre aceste locatii ceea ce transporta in valiză. Nu exista decat o singură opțiune: să-si cumpere o mașină. Atunci când o alta slujba a fost anulata, din cauza faptului ca Pr. Alexei s-a imbolnavit, din nou, din cauza ploii tropicale, devenise clar că lucrurile nu mai puteau continua astfel: chiar trebuia sa aiba o masina.

Cum Pr. Alexei nu avea destui bani, a apelat la FFA (Fondul pentru Asistenta, al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor), pentru ajutor. După achiziționarea unui automobil la mana a doua, primul lucru pe acesta l-a făcut, a fost sa aduca cu el un crucifix mare sculptat in lemn, in Concepcion, la Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Crucifixul fusese un cadou din partea unui meșteșugar al parohiei din Santiago.

Călătoria de la o parohie la alta, acum, ii ia mai puțin timp, iar absența unei umbrele nu mai amenință slujbele bisericii și nici sanatatea Parintelui Alexei”.

Articolul de mai sus a fost postat de Fondul pentru Asistenta, ca multumire din partea Parintelui Alexei fata de toti cei care l-au ajutat in achizitionarea automobilului. Am vrut sa arat si o alta fata a “preotului cu masina”, pe care presa laica evita uneori sa o vada…