publicat în: Arhivă

Unitatea Ortodoxiei, din nou in discutie: Sinodul Rus isi reafirma independenta si refuza planul Bisericii din America

Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor, în timpul unei recente întâlniri periodice (cea de-a 4-a), a deliberat vizavi de rezultatele Adunarii Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală, din luna septembrie. În timpul discuției privind propunerea de reorganizare a eparhiilor ortodoxe din America de Nord și Centrală, Președintele Sinodului Episcopilor a subliniat că Biserica Rusă din Afara Granițelor se află sub autoritatea canonică a Mamei sale dragi și mari, Biserica Ortodoxă Rusă, și este obligată să slujească turmei devotate din străinătate și care doreste să rămână în sânul acesteia. Membrii Sinodului Episcopilor, de acord cu avizul președintelui lor, au remarcat că Ortodoxia din America nu este pregatita pentru reorganizarea eparhiilor ortodoxe din America. În legătură cu aceasta, Sinodul Episcopilor l-a delegat pe secretarul propriu, IPS Arhiepiscop Kyrill de San Francisco și America de Vest, sa trimita următoarea scrisoare președintelui Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală, explicand poziția adoptata de către ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Tarii, pe această chestiune.

Scrisoarea Secretarului Sinodului Episcopilor, catre Președintele Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală

Catre Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Demetrios

Președinte al Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală

©traducere: KSLCatalin, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe

“În timpul recentei noastre Adunari a Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală, o ‘propunere de restructurare canonică a Bisericii Ortodoxe din Statele Unite ale Americii’, a fost prezentata de către Comitetul pentru Planificare Canonica Regionala, prezidat de Eminența Voastră, în care au fost prezentate patru abordări posibile pentru restructurarea viitoare, cea de-a patra fiind principala recomandare a Comisiei. I-am multumit lui Dumnezeu că legăturile frățești dintre noi, ca ierarhi ai Americii Centrale si de Nord, au crescut la un astfel de nivel, datorita acestor ultimii ani de cooperare și dialog, in care noi am fost capabili sa împărtășim deschis, direct și în umilință reciproca gândurile și preocupările tuturor arhipastorilor Bisericilor, în legătură cu aceste concepte. Am urmarit să purtam discutii in plen și discuții de grup in cadrul celei de-a 4-a Adunari, cu o scrisoare de clarificare a poziției Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, vizavi de aceste chestiuni, de care

recunoastem ca comisia va continua să tina cont pe parcursul anului care vine.

Preocuparea noastră principală, în calitate de moștenitori nevrednici ai sarcinilor apostolice ale Domnului, este mântuirea turmei noastre, nu in termenii unei potențialitati ci in actualitate. Cei pe care Domnul, în mila Sa, ni i-a dat, au diverse vârste, conditii, rase și mosteniri – și, într-adevăr, etnii – iar pentru fiecare suflet ne bucurăm, asemenea unui păstor care isi găsește oaia rătăcita (Isaia 53:6, Matei 18:12-13). Cu toate acestea, nu putem nega, și chiar ne bucurăm din toată inima, de faptul că Dumnezeu a randuit ca Sfantul Sinod să se ingrijeasca, cu o intensitate speciala, de mostenirea tuturor rusilor, care sunt “împrăștiați” la toate marginile Pământului. Revoluția fără de Dumnezeu, prin care hoții de suflete au încercat în zadar să jefuiască un numar mare de credincioși de mostenirea credintei lor, a creat o situație care persistă chiar și în zilele noastre, deși prin mila lui Dumnezeu tirania ateismului comunist militant a fost distrusa și indepartata de pe umerii Rusiei. Cu toate

acestea, în întreaga lume, inclusiv aici, în țările din America Centrală, ei se afla in responsabilitatea Adunarii noastre. Rușii și rudele lor din Nord au fost conduse de Domnul, ca de o mână invizibilă, în locuri unde mașinațiunile oamenilor nu le-au putut fura dreptul liber de exercitare a evlaviei și dragostei adânc înrădăcinate fata de Dumnezeu. Și, probabil, nicăieri numarul lor nu a fost mai mare decât în ​​America de Nord, unde populații enorme au ajuns pe ambele coaste și au patruns in sanul unei noi națiuni, găsindu-si aici libertatea și stabilitatea, în străinătate, care erau imposibile la ei acasa. Astfel, ca si bărbații pentru care “fiecare țară străină este o patrie, și orice patrie este străina” (Epistola – Diogentus, 5:5), si-au stabilit rădăcini în acest loc, conservand mostenirea și cultura lor, chiar daca s-au adaptat și au infiintat noi culturi proprii.

Biserica noastră Rusa a cunoscut partea ei de durere, prin divizare și separare, care în cele din urmă au reprezentant semnele păcătoșeniei noastre și a slabei evlavii. Cu toate acestea, prin mila lui Dumnezeu, am văzut, totodata, modul în care, prin pocăință și smerenie reciprocă, Duhul Sfânt lucrează in sensul reconcilierii și unitatii pe Pământ, luand ceea ce păcatul omenesc a fracturat prin divizare și transformand totul într-o unitate sacra, care persistă în diversitate. Inimile noastre s-au bucurat, “cu o bucurie foarte mare” (Matei 2:10), la sărbătoarea Înălțării Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din luna mai, 2007, când, după ani lungi de divizare, ruptura noastra de Biserica Ortodoxă Rusă a fost vindecata. Prin înțelepciunea divină, ghidata de arhipastorii nostri, în special de Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei și IPS Mitropolit Laurus, de binecuvântată pomenire, unitatea noastră mult dorita a fost restaurată – nu printr-un conglomerat de entități administrative sau prin

restructurarea teritoriilor canonice, ci printr-un act de reconciliere, care permite Bisericii din străinătate și Bisericii din tara sa existe alaturi, în iubire si lucrare reciprocă, fiecare libera și operand în cadrul acestei libertati, dar legata inseparabil ca o mama de fiica ei. Și, în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, această legătură reînnoită cu Biserica noastră Mama a venit pentru noi ca un premiu dorit – o perla de mare preț și o legătură de putere spirituală, care nu va mai fi rupta.

Misiunea noastră, pentru turma noastră din America de Nord și Centrală, este o sursă de bucurie profundă, așa cum a fost pentru Biserica Ortodoxă Rusă din zilele în care primii misionari ortodocși au parasit solul Sfintei Rusii și au pus piciorul pe acest nou pamant, aducând cu ei credința apostolica. Din acel moment, Biserica Ortodoxă Rusă i-a slujit pe credincioșii din America de Nord, ca mama fata de propria sa fiica, având grijă deosebită de copiii ei, indiferent de natura lor. Cu toate acestea, istoria Ortodoxiei în America de Nord a fost unica, intr-o vreme afectata de multele necazuri ale secolului al XX-lea, în special, și în același timp binecuvântata de diversitatea unica a popoarelor acestui taram. Pe aceste meleaguri, găsim ruși și greci, arabi și români, bulgari, francezi și germani, italieni și englezi, precum și popoare indigene, și vom găsi, de asemenea, multe grade diferite ale vietii etnice. Pentru mulți, în special pentru generațiile ulterioare de emigranti, aceste origini trecute pot fi

incluse într-o identitate singulara americana, în timp ce pentru alții, rămân cu un puternic si respectuos sentiment de conexiune la originile lor naționale sau etnice, unite cu noua lor viață culturală din aceste locuri. Pentru toate aceste lucruri ne bucurăm, pentru că aceasta este, într-un sens, adevărata unicitate a meleagurilor americane: “e pluribus, Unum”, si nu un colaps al acestor identități diferite, ci pacea lor in coexistență și viață unita. Această unitate în diversitate devine mai desăvârșita în Biserica în care, așa cum spune Sfantul Apostol, “Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Galateni 03:28). Rămânem bogati in diversitate, creatii felurite ale lui Dumnezeu, care hotareste toate lucrurile, dar suntem una în credință, în misiune, în comuniune, în strigare și în speranța sfanta.

Aceata, credem cu fermitate, este, de asemenea, mijlocul de intarire a unitatii între Bisericile Ortodoxe din America de Nord și Centrală – si nu colapsul identităților și al structurilor noi jurisdicționale, reprezentate în prezent pe acest teritoriu, oricât de bine intenționata ar putea fi o “restructurare”, sau cat de atente ar fi intențiile față de problemele ce tin de etnie – printr-o legătură mai mare de iubire reciprocă, ce ne permite să trăim împreună în diversitatea noastră, dar în unitatea si mai perfectă a Duhului.

Suntem in acord puternic cu multitudinea sentimentelor exprimate de Sfintia Sa, Episcopul Daniil al Episcopiei Bulgare din SUA și Canada, în scrisoarea adresata Comitetului Eminenței Voastre și distribuita recentei Adunari. În special, noi afirmăm declarațiile acestuia privind paradigmele care există în Sfintele Canoane ale Bisericii (care sunt în mâna noastră binecuvântată, ca ghid pentru determinarea cursului acțiunilor ecleziale) in ce priveste mijloacele acceptabile de organizare a unității Bisericii într-o regiune care, din diverse motive, nu se poate sa urmeze standardul unei structuri pur locale. Acestea includ, de exemplu, Canonul 39 al celui de-Al 6-lea Sinod Ecumenic, care a permis o Biserica independenta a provinciei Ciprului, în regiunea unei alte Biserici locale teritoriale) demonstrând că se permite, în caz de necesitate pastorală, o localizare normală a supravegherii episcopale chiar pe teritoriul Bisericilor stabilite); precum și cel de-al doilea Canon al Sinodului 2 Ecumenic, care

stipulează că “Bisericile lui Dumnezeu, care sunt situate în teritorii ce aparțin națiunilor barbare (de exemplu, acolo unde nu este infiintata o Biserica Ortodoxă locală) trebuie să fie administrate în conformitate cu practica obișnuită a Părinților”, care, în conform cu explicațiile vechilor canoane, presupune trimiterea mai departe de episcopi, din eparhii stabilite, să aibă grijă de ele (demonstrând astfel că situația Bisericilor Surori, de a avea grija reciproc de turmele lor din diaspora și, prin urmare, de a suplinei ceea ce ii lipsește unui Sinod local, este ceea ce canoanele sustin, nu ca pe o nonconformitate, ci ca practica antică a Părinților). Afirmăm, de asemenea, alte practici existente în Bisericile locale ale zilelor noastre, cum ar fi infiintarea de manastiri sau comunități-stavropighii, care demonstrează, de asemenea, mijloace acceptabile prin care principiul normativ istoric al organizațiilor locale cu o decizie singulara a unui episcop într-un teritoriul singular fizic, au fost adoptate

de sfinții Părinți, de Sinoade și ierarhii din trecut, în moduri ce se potrivesc nevoilor pastorale ale unei regiuni. Pentru a fi clar, nu putem și nu considerăm că aceste contexte ale trecutului sunt “ne-canonice” și nici nu considerăm că situația actuală a multor Biserici surori, tinzand spre nevoile diverse ale turmei în situația culturala unica a Americii de Nord, ar fi, în sine, o încălcare a ordinii canonice.

Considerăm că hotararile adoptate de cei adunati la Chambesy sunt importante, și că trebuie să ne străduim spre o ordine canonica mai buna în cadrul ministeriatelor noastre pe aceste meleaguri. În acelasi timp, noi nu putem accepta ca, aceasta comunitate ortodoxă din America de Nord și Centrală nu ar fi sub mandat canonic, astfel incat sa fie restructura organizația într-un mod care sa-i rupa legăturile active cu diferitele Biserici Mama (și consideram orice astfel de restructurare ca fiind o chestiune de grav pericol spiritual pentru sufletele efectivelor noastre de pe aceste meleaguri, fie de mostenire sau etnie rusa, sau nu – pentru că noi considerăm aceste obligații ca fiind de valoare spirituală esențiala în asigurarea unui fundament spiritual sigur pentru viețile tuturor ortodocșilor din America de Nord), si nu cu atat mai puțin afirmăm necesitatea depunerii de eforturi intr-o cooperare mai strânsă între toate jurisdicțiile noastre, astfel ca legătura de iubire sa crească între noi și diversitatea sa

demonstreze din ce in ce mai mult unitatea Duhului Sfânt. În acest sens, recunoaștem că există situații autentice de anomalie canonica, pe care un organism, cum ar fi Adunarea noastră, ar trebui să le ia în considerare în mod corespunzător, apreciind ca aceste contexte variate nu sunt rezultatul unei necesitati, ci a multiplicitatii umane sau laxitatii față de sfintele canoane. Asemenea anomalii, care nu Îi plac Duhului Sfânt, ar trebui să fie corectate (cum ar fi întrebări importante legate de practicile divergente vizand căsătoriile inter-religioase; practicile de primire în Biserică; abordările divergente privind postul; problemele de mărturisire și pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie etc). Aici este nevoie de o cooperare sporită și de un dialog între toți ierarhii din America de Nord, în ascultare umilă față de tradiția Bisericii, așa încât credincioșii sa poata observa usor adevărata unitate care există în diversitate, și care depășește lipsurile prin ascultare și iubire. Ne reafirmăm angajamentul

nostru față de lucrările Adunării Episcopilor in astfel de sarcini, precum și fata de sporirea lucrarilor comune, care ar putea veni din astfel de lucrări, la care sa luam parte în mod activ, pe cât Domnul ne va da putere.

În lumina a tot ceea ce s-a spus, atât aici, cât și în discuțiile din recenta noastră Adunare, putem concluziona cu un citat din cuvintele episcopului Daniil. Acesta a scris:

“Credem cu tărie că un plan, care este în întregime în spiritul eclesiologiei ortodoxe și al tradiției canonice și practicii Bisericii Ortodoxe, și care păstrează drepturile Bisericilor Surori de administrare a turmele lor din diaspora, este posibil și aplicabil, iar acest lucru, de fapt, reprezinta înțelegerea noastră fata de decizia Bisericilor Surori, la cea de-a 4-a Conferinta Pre-Sinodala Pan-Ortodoxa din Chambesy”.

Acest lucru, de asemenea, reprezintă punctul nostru de vedere ca ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, și ii cerem lui Dumnezeu, închinat în Treime, să reverse asupra Adunării noastre comune harul consolidarii unitatii noastre pe aceste meleaguri, dupa acest model.

Cu dragoste frățească și respect în Hristos,

+ Kyrill ,

Arhiepiscop de San Francisco și America de Vest,

Secretar al Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei

©traducere: KSLCatalin, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe